- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îmi verific telefonul, oftând când observ că nu am niciun mesaj nou. Nu mi-a dat nici măcar un semn de viață de azi dimineață. Au trecut câteva ore bune, iar gândul tot la el mi-a rămas. Mă strecor printre rafurile cu haine, trecându-mi plictisită degetele peste ele.
— Putem să mergem acum? îmi arcuiesc sprâncenele întrebătoare, privindu-mi mama.
— Da, mă duc la casă să plătesc și putem să mergem, încuviințează, analizând minuțios rochia de un gri închis pe care o ține în mâna stângă.
Ne aflăm în cealaltă parte a orașului, căutând rochia perfectă pentru cina de săptămâna viitoare la care trebuie să se prezinte părinții mei. După trei ore de căutări mama pare să fie mulțumită cu alegerea făcută. Ies din magazin, ducându-mă țintă la mașină. Ziua de astăzi a fost exagerat de obositoare, și încă nu s-a terminat.
— Te deranjează dacă dorm în drumul spre casă? Aseară nu am dormit prea bine, îmi ațintesc privirea asupra mamei în timp ce pune cumpărăturile pe bancheta din spate.
— Bineînțeles că nu. Oricum o să fie un drum lung. O să dureze cel puțin o oră jumătate până când o să ajungem din cauza traficului.
— Mulțumesc! îi arunc un zâmbet scurt în timp ce mă așez pe locul din dreapta, lăsând scaunul pe spate.
Mama-mi întinde o pătură subțire și o mască de dormit în timp ce mă fac comodă în scaun. Mă învelesc și-mi pun masca pe față, bucurându-mă enorm de faptul că le am la îndemână. În mașina părinților va exista mereu cel puțin o pătură și o mască de somn. Adesea adorm în mașină, când sunt prea obosită sau când avem de parcurs un drum lung. Ce-i drept, prefer să dorm când parcurgem o distanță mai lungă, temându-mă că mă voi simți rău dacă voi privi pe geam.
***
Luminile multicolore ce dansează pe chipul meu mă determină să deschid leneș ochii. Mă încrunt când dau cu ochii de tavanul crem al mașinii. Îmi întorc capul într-o parte, analizând chipul mamei pe care înflorește un zâmbet. Îmi trec degetele prin păr în timp ce mă îndrept de spate, privind nedumerită pe geam în timp ce mașina se oprește. Privirea-mi cade asupra casei din care se strecoară lumini multicolore.
— Am ajuns? întreb șoptit, încruntându-mă.
— Mhm, aveam de gând să te trezesc după ce duceam cumpărăturile în casă. E bine că ai dormit, fiindcă e clar că în noaptea această nu o să poți dormi prea mult, mama-și ațintește privirea asupra casei lui Enzo, strâmbând din nas.
Îi repet gestul, mutându-mi apoi privirea asupra mașinilor parcate în fața casei lui Enzo. Clipesc des în timp ce privesc mașina de pe alee, care-i aparține lui Adam. Cineva îmi face cu mâna zglobie, iar în scurt timp o reperez pe Aria care e cățărată pe capota mașinii. Zâmbesc, întorcându-mi privirea asupra mamei.
