- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Deschid ochii când mașina încetinește treptat, oprindu-se în cele din urmă. Îmi ațintesc privirea asupra Ariei în oglinda retrovizoare, iar zâmbetul său sincer îmi încălzește inima.
— Mulțumesc! Noapte bună! ciripește Aria în timp ce se dă jos din mașină.
— Noapte bună! răspund într-un glas cu Enzo, iar Aria închide portiera.
Mă reazem din nou cu spatele de banchetă iar zâmbetul mi se șterge treptat de pe chip. Mă aștept ca mașina să plece de pe loc imediat, dar acest lucru nu se întâmplă. Îl privesc pe Enzo în oglinda retrovizoare și constat că-și verifică telefonul.
— Vino în față. Nu-mi place când stai în spate, spune brusc, fără a-și ridica privirea din telefon.
— Ok...
Schimb locurile fără să stau prea mult pe gânduri. Sunt prea obosită ca să despic firul în patru. Mașina pleacă de pe loc în câteva secunde, iar eu îmi ațintesc privirea asupra drumului, realizând că muzica care-mi provoca migrene acum câteva minute din cauza volumului se aude ca o șoaptă acum.
— Tu îl placi? întreabă brusc, aruncându-mi o privire scurtă.
— Da. E un prieten bun și... dau să spun, dar mă întrerupe.
— Nu la asta mă refer.
— Nu, răspund aproape instant, fără să stau pe gânduri.
Îmi întorc privirea asupra sa, iar acesta încuviințează scurt din cap, zâmbind firav, vizibil mulțumit de răspunsul meu. Își așază ușor mâna dreaptă pe coapsa mea stângă, iar privirile ni se intersectează pentru câteva secunde lungi.
— Aiyana... Știu că am zis că nu îmi bat capul cu relații, cu chestii romantice sau cu iubită, dar dacă te mai atinge o singură dată îi rup mâinile, zâmbește, dar știu că vorbește al naibii de serios.
— Știi chestia asta cu posesivitatea și gelozia ține tot de relații, iar noi nu avem una, șoptesc, dându-mi ochii peste cap.
— Nu sunt posesiv și nici gelos! Doar că nu îmi place cum te privește și cum se comportă în preajma ta. Atâta tot, ridică indiferent din umeri.
Încuviințez și mă las pe spate, fără să mai zic nimic. Respir cu greutate, având senzația că tensiunea dintre noi îmi consumă fiecare fărâmă de aer. Ce a vrut să zică cu asta? Cum mă privește Marco? Mi se pare că mă privește la fel cum o fac toți ceilalți. Da, poate e adevărat că se comportă frumos cu mine și e mereu drăguț, dar așa face cu toată lumea, iar eu nu sunt o excepție.
Ne privim din când în când, dar nu zicem nimic. Mașina se oprește ușor când ajungem la semafor. Privesc picăturile care se izbesc alert de parbriz, moment în care realizez că plouă. Mă încrunt când îmi dau seama că cel mai probabil plouă de ceva vreme, dar am fost atât de pierdută în propriile gânduri încât nici nu am observat.
