- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
*****
Intru în sufragerie, privind cu zâmbetul pe buze dansul fulgilor de nea, care se fugăresc neobosiți. Mă apropii de peretele de cristal, privind hipnotizată peisajul de vis. Un miros puternic de mandarine și scorțișoară plutește în aer, făcându-mă să închid ochii pentru câteva clipe. Zâmbesc când aud un râset dulce, care-mi umple inima de fericire.
— Mamă, te-am rugat de atâtea ori! Nu mai aprinde lumânările parfumate. Într-o zi nu o să mă mai pot abține și le voi degusta, chicotesc, dându-mi ochii peste cap.
— Nu o să le mănânci, iubito. O să am eu grijă de asta, glasul cald al lui Enzo mă face să zâmbesc.
— Ești sigur de asta? îmi arcuiesc sprâncenele amuzată, întorcându-mă cu fața la el.
— Extrem de sigur! se apleacă ușor în față, sărutându-mă cast pe buze.
— Unde e mama? A plecat la cumpărături? De ce nu a așteptat să mă trezesc?
— A plecat să se recreeze câteva ore, Damian a extenuat-o. Aparent are temperamentul tău.
Îl străfulgerez cu privirea, dând negativ din cap. Enzo chicotește, amuzat de reacția mea. Expresia mi se îndulcește când privirea-mi cade asupra îngerașului din brațele sale, care mă privește cu atenție. Pe chip îmi înflorește un zâmbet imens când își întinde mânuțele înspre mine. Îl iau cu grijă din brațele lui Enzo, sărutându-l pe frunte. Îi analizez chipul, nevenindu-mi să cred cât de frumos poate să fie. Ochii săi de un albastru intens contrastează cu părul de un negru intens. Privirea mi se încețoșează. Îmi ridic ușor capul, iar privirea mi se intersectează cu cea a lui Enzo.
— Are temperamentul tatălui său. Eu am fost un bebeluș extrem de cuminte, șoptesc cu un zâmbet larg întipărit pe chip.
— Temperamentul meu și frumusețea ta, combinația perfectă! Totuși, sper că Alexia va avea temperamentul tău.
*****
Deschid ochii brusc, trăgând cu nesaț aer în piept. Îmi ating abdomenul instinctiv, răsuflând ușurată. La naiba! Încă un vis care o să mă bântuie câteva ore bune. Îmi ațintesc privirea asupra peretelui de cristal, încruntându-mă din cauza razelor de soare care se strecoară în camera mea, mângâindu-mi chipul.
Mă dau cu greutate jos din pat, ducându-mă la baie. Îmi spăl fața cu apă rece, încercând să-mi revin după visul dubios, coșmar mai bine spus, deși trebuie să recunosc că mă simțeam excelent în acel vis, eram fericită, mă simțeam iubită, apreciată...
Oftez, ieșind enervată din baie. Nu, nu o să-mi permit să mă gândesc prea mult la un vis fără sens, care nu va deveni niciodată realitate. Cobor scările fără prea mult chef, trecându-mi degetele prin păr în timp ce mă opresc în sufragerie, privind ușa deschisă a camerei părinților.
