- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Privesc indiferentă tinerii din jurul meu, simțindu-mă în plus. Aria se distrează pe cinste alături de Criss, sărutându-l din când în când. Nu știu dacă formează un cuplu sau dacă sunt doar prieteni cu beneficii, dar e cert că aparțin aceleiași lumi. Privesc paharul pe care mi-l întinde Cami și-l iau leneșă, zâmbindu-i când se așază în stânga mea, privindu-și iubitul care tocmai se întoarce pe plajă.
— Ar trebui să o lași mai ușor, glasul lui Enzo sună ca un ordin, lucru care mă enervează.
— Și tu. Nu ți se potrivește statutul de bonă, îi răspund scurt, privindu-l cum aruncă chiștocul aprins pe nisip.
— Vorbesc serios, Aiyana! E cazul să te oprești. Ai consumat destul în seara asta.
Îl ignor și iau o gură de bere, comportându-mă ca și cum nu există. În secunda doi îmi ia paharul din mână și-l varsă pe jos, făcându-mă să-l țintuiesc cu privirea. Mă încrunt, dându-mi ochii peste cap, enervată de comportamentul său ciudat. Îi analizez chipul câteva secunde și-mi dau seama că e nervos.
— Care e problema ta? îmi arcuiesc sprâncenele întrebătoare, punând accentul pe fiecare cuvânt în parte.
— Tu ești problema mea... șoptește, nevrând să fie auzit de Cami sau de Jack care tocmai a sosit lângă noi.
— De când anume? întreb neîncrezătoare, privindu-l dezinteresată.
— De când te-am cunoscut, aruncă o privire în jur, ca și cum nu ar fi în apele sale. Vino în camera de la etaj, peste douăzeci de minute. Cea cu terasă, te rog! se apropie ca să-mi șoptească ultima propoziție cu glas răgușit și pleacă.
Îmi întorc capul peste umăr, privindu-l cum dispare în întuneric. Am grijă să nu mă holbez în urma lui, revenindu-mi imediat din transă, neînțelegând minute bune care-i sunt intențiile, de ce se comportă așa de ciudat. Ce l-a tulburat atât de tare și nu pot să nu mă întreb dacă nu are legătură cu seara trecută, când tensiunea dintre noi era a naibii de evidentă.
După mai bine de jumătate de oră în care am glumit cu Cami și Jack mă scuz , spunând că sunt obosită și plec în direcția opusă lui Enzo, îndreptându-mă spre casă. Îi zâmbesc unei fete cu care mă întâlnesc la parter, iar aceasta chicotește, amuzată de privirea contrariată pe care i-o arunc când realizez că este învelită cu un cearșaf.
Intru în camera întunecată și-i deslușesc cu ușurință chipul pe care se reflectă luminile de afară. Stă neclintit în fața geamului, privindu-i pe cei de pe plajă, ascuns de perdeaua deasă. Mă apropii ușor de el, simțind cum mă cuprinde brusc o stare de neliniște când acesta își întoarce privirea către mine.
— Apreciez punctualitatea, tonul său sarcastic mă face să schițez un zâmbet.
— Iar eu apreciez bunele maniere și adevărul. După cum vezi, amândoi avem lipsuri, îi răspund fără a-l privi.
