- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*****
Pășesc temătoare pe nisipul umed, privind speriată oamenii pe lângă care trec. Simt un fior rece pe șira spinării când privirea mi se intersectează cu a unei fetițe ce nu pare a avea mai mult de șase ani. Se oprește în fața mea, strângând cu putere în brațe ursulețul murdar de pluș.
— Poți să mă duci la mama? șoptește cu glas stins, iar o lacrimă stingheră i se prelinge pe chip.
Îmi întorc capul și privesc peste umăr, dorindu-mi să aflu dacă vorbește cu mine, lucru care mi se confirmă în câteva secunde. Sunt singura care s-a oprit în timp ce ceilalți oameni trec nepăsători pe lângă fetiță, fără a-i acorda atenție.
Îi zâmbesc și mă las în jos, fiind la același nivel cu ea.
— Cum te numești?
— Emanuela, dar mami îmi spune Ema. Poți, te rog, să mă duci la ea? Îmi este tare dor de ea.
— Bună, Ema! Eu sunt Aiyana. Nu știu unde este mama ta, dar o vom căuta împreună, bine? zâmbesc firav, întinzându-i mâna.
Schițează un zâmbet strâmb și încuviințează, punându-și mânuța în a mea. Tresar ușor din cauza contactului cu pielea sa de gheață. Mă fixează cu privirea, făcând ochii mari. Se încruntă, analizându-mă câteva secunde lungi.
— Nu ești rece... Toată lumea de aici este rece, dar tu nu ești.
— Ema, ea nu este rece fiindcă nu este de aici, un glas gros și ușor duios îmi atrage atenția.
Îmi ridic capul și întâlnesc privirea verde a unui domn în vârstă care-mi zâmbește în timp ce mă îndrept de spate. Se apropie cu pași mici de noi, punându-și mâna pe spatele fetiței în încercarea de a o liniști. Fetița-l privește speriată, strângându-și cu putere ursulețul în brațe.
— Ai darul... bătrânul mă privește cu emoție, zâmbind firav.
— Poftim? întreb ușor nedumerită, neînțelegând exact ce se întâmplă.
— Te afli aici pentru că ai darul, copilă. Tu ești cheia pierzaniei, cheia paradisului!
— Darul? Mă scuzați, dar nu știu despre ce vorbiți! îl privesc suspicioasă în timp ce fac doi pași în spate, ascultându-mi rațiunea care-mi spune că trebuie să plec cât mai repede de aici.
Mă privește oarecum încurcat în timp ce fac câțiva pași în spate, iar zâmbetul îi dispare de pe chip. Pleacă privirea gânditor, luat prin surprindere cel mai probabil de reacția mea.
— Copilă, știi unde te afli? îmi cercetează chipul întrebător.
— Da, suntem pe plajă... mă opresc brusc, privind în jurul meu.
