- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! Bu görüntü içerik kurallarımıza uymuyor. Yayımlamaya devam etmek için görüntüyü kaldırmayı ya da başka bir görüntü yüklemeyi deneyin.
— Hei! Ești ok? vocea lui Enzo mă scoate din transă, determinându-mă să-mi mut privirea asupra sa.
— Ai de gând să mă întrebi asta de fiecare dată când mă vezi? întreb absentă.
— Depinde... schițează un zâmbet dulce. Nu te-am mai văzut de câteva zile, de asta te-am întrebat. Ultima dată când te-am văzut nu păreai ok, deloc chiar, iar acum...
— Sunt bine, îl întrerup, întorcându-mă cu fața la el pentru a-l privi mai bine. Mulțumesc de întrebare, îmi cobor tonul, mulțumindu-i din politețe.
— Vrei să pleci de aici? își arcuiește sprâncenele întrebător.
— Contează ce vreau? îi evit privirea, simțindu-mă brusc doborâtă.
— Întotdeauna... Ai încredere în mine? îmi întinde mâna stângă, atrăgându-mi atenția.
— Ce? îl privesc nedumerită, ridicându-mi privirea.
Îmi mușc buza inferioară, gânditoare, zâmbesc și-mi pun mâna într-a lui, dând negativ din cap. Cu siguranță nu am încredere în el, dar nu am de gând să rămân singură într-un loc străin.
— Nu o să regreți! îmi șoptește cu un zâmbet de milioane întipărit pe chip.
Mă trage după el prin mulțime, strângându-mi mâna gentil, evitând să mă piardă astfel. După vreo două minute ajungem lângă zidul uneia dintre clădiri. Enzo îmi dă drumul la mână, mângâindu-mi degetele în trecere, lucru care mă face să-l fixez cu privirea preț de câteva secunde, fără a zice nimic. Îmi întinde casca de protecție, încruntându-se când își dă seama că nu am de gând să o port.
— Nu-mi asum niciun risc, hotărârea din tonul său îmi dă de înțeles că nu are de gând să renunțe prea ușor.
— Mă bucur să știu că gândim la fel. De aceea tu o să porți casca aia, fiindcă tu conduci. O să ai nevoie de protecție, deoarece o să fii izbit din plin de puterea vântului care se va intensifica din cauza vitezei. Vântul poate aduce impurități care îți pot afecta vizibilitatea, drept urmare există posibilitatea de a face un accident destul de urât și casca nu o să mai salveze pe niciunul dintre noi, zâmbesc, privindu-l răbdătoare.
— Oh! Dima m-a avertizat că ești un mic geniu și un ghimpe în coaste... Cred că la asta a făcut referire, mă privește exasperat, încălecând pe motocicletă. Urcă și ține-te bine de mine! După cum ai zis, nu vrem să avem parte de vreun accident.
— Ești de acord cu fratele meu? mă urc pe motocicletă în spatele lui Enzo, privindu-l în oglinda retrovizoare.
— Nu, și probabil nu o să fiu niciodată de acord cu el în ceea ce te privește, glasul său șoptit mă face să zâmbesc subtil.
