Aleasa (Volumul II)

Capitolul 2

Am inghitit in sec si am ciocanit la usa. Nu am asteptat un raspuns, ci am intrat in clasa. Aveam emotii, am intrat cu fata in pamant ca sa fug cumva de ochii celorlalti. Oare ce imi va spune profesorul cand ma va vedea?... Dar colegii?... Am ridicat privirea si, imediat, mi-a parut rau de asta. Toti se uitau in directia mea cu fete lungi, surprinse.

- Scuzati-ma de intarziere. am ingaimat.

Chiar si profesorul era socat de aparitia mea. Nu ca m-as mira de asta... Toti ma credeau moarta, iar acum mi-am facut aparitia de nicaieri... Nu pot sa nu le dau dreptate in legatura cu asta...

- Treci la loc... a spus profesorul cu jumatate de voce.

Mi-am strans cartile la piept si am pasit spre o banca din spate, sub privirile arzatoare ale colegilor. Nici soaptele lor nu incetau sa apara. Am inghitit in sec. Trebuia sa ma astept la asta...

Cand am luat loc in banca, a inceput sa vorbeasca si profesorul. A continuat ora, incercand sa para cat mai calm, dar se simtea cum ca nu ar fi in apele lui. Nu ii sta in fire sa fie balbait... Ceva il tot distragea, dar nu imi puteam da seama ce anume... Nu l-am vazut in viata mea astfel... Se comporta straniu.... As vrea sa stiu ce anume il deranjeaza... As putea sa fiu chiar eu?.... Oare de ce?... Se comporta de parca ar fi vazut o fantoma...

Am clatinat din cap usor, incercand sa alung acest gand. Am cautat-o cu privirea pe Emma prin clasa. Stiu ca faceam ora de mate impreuna cu ea, asa ca ar fi trebuit sa fie in clasa. Am zarit-o intr-o banca mai apropiata de catedra. Imi arunca din cand in cand priviri scurte, dar cand ma vedea, se intorcea repede, incercand sa ma evite. Oare ce o fi patit? E bine? Nu pare prea calma...

Ce se petrece? Nu mai inteleg nimic... Am incercat sa nu ii dau atentie, gandindu-ma la ora. Dupa doua saptamani pierdute, ar trebui sa imi dau silinta sa imi ajung colegii cu programul. Nu cred ca am pierdut prea multe, dar... oricum...

Ora a trecut atat de repede. Nici nu mi-am dat seama cand s-a sunat. Eram atat de distrasa de ganduri, incat mi-am revenit abia atunci cand am vazut ca toti incep sa se ridice de pe locurile lor si sa dispara incet pe usa salii de clasa.

Pauza... Am inghitit in sec. Acum vine partea grea... Am respirat adanc si am disparut din clasa de mate. Cand am facut primul pas pe hol, ochii tuturor erau deja pe mine. Nu le-am dat prea multa atentie, ci mi-am continuat drumul spre biblioteca, tinandu-mi capul in pamant si ochii inchisi, abia abtinandu-mi lacrimile. Nu suport sa fiu subiectul numarul unu de barfa in discutiile tuturor... Nu imi era prea greu sa merg nevazand, pentru ca toti se fereau din calea mea, lasandu-mi holul aproape liber pe unde paseam. Parca as fi o fantoma de care le este frica.... Nu spun ca nu ar fi ceva normal... Stiau ca sunt moarta.... am oftat. Dar.... Acum ma vad cu totii... Sunt vie... mi-am strans cartile in brate.  Cred... am inghitit in sec. Ar trebui sa fiu... Nu?

Am intredeschis ochii ca sa vad drumul. Ar trebui sa fie vreun colt pe aici. Doar asta imi mai lipseste... Sa ma dau cu capul de vreun perete si sa am un sarut cat se poate de romantic cu podeaua... Am vazut ca trebuia sa intorc la vreo zece pasi distanta.

Inca imi tineam privirea in pamant, dar am tras cu coada ochiului in jur. Stiam eu... Inca sunt subiect de barfa...

Am pasit pe usa bibliotecii, fericita ca in sfarsit voi avea parte de putina liniste. Nu vin prea multi la biblioteca scolii, asa ca nu o sa fiu deranjata de cineva.

Mi-am luat o carte si am luat loc la masa ca sa o citesc. Doua secunde mai tarziu in vad pe Dean intrand si el in biblioteca. Cu ce am gresit sa primesc asta?