Aleasa (Volumul II)

Capitolul 23

A tacut pret de cateva clipe, iar eu am pastrat linistea.

Ah! Nu ma gandeam ca o sa ma intrebe asta. Ca sa fiu sincera, nici nu credeam ca o sa apara pana maine, dat fiind ca nu a fost pe timp de zi. Sa nu mai spun ca se afla in patul meu, iar eu - culcata pe umarul lui... M-a asezat astfel, iar mie mi-a fost mult prea rusine sa il refuz. Atunci cand am facut-o, a parut oarecum jignit... am simtit ca rosesc. Atat de straniu ma simt... Nu inteleg de ce ii cedez atat de usor... Am inghitit in sec. Ce sa ii raspund? am gandit, revenind la realitate, dar am hotarat sa ii spun adevarul.

- Tata l-a chemat azi dimineata ca sa ma duca la scoala... A zis ca ii e frica sa nu dispar, iarasi... Sau ceva de genul...

- De ce anume el? a intrebat, brusc interesat.

Nu ma privea, dar simteam ca toata atentia imi este acordata. Mi-am strans buzele de rusine. Nu vreau s-o spun lui Adam... Dar, chiar nu stiu ce altceva as putea născoci...

- El... A fost... Intr-o relatie cu mine...

Gata... Am zis-o...

- Si? a zis neclintit. Ce are una cu alta?

Ii spun adevarul gol-golut... O sa inteleaga...

- Păi... Tata are incredere ca el o sa aiba grija de mine, cu toate ca eu am protestat in legatura cu asta.

- Ai protestat? In ce mod? a intrebat ceva mai curios.

- I-am spus ca nu imi amintesc de relatia cu Ryan si nu vreau ca el sa se apropie de mine. am turuit. Dar nu a vrut sa ma asculte...

Am facut o pauza, cand am simtit ca a inspirat cu mai multa putere. A dat sa spuna ceva, dar eu i-am luat-o inainte.

- Dar el nu o s-o faca... am spus speriata.

Trebuia sa ii spun asta, de nu - o sa se duca si la Ryan sa se certe... Prea multe neintelegeri are cu ceilalti din cauza mea... A tresarit si nu stiam de ce.

- Cum adica? a intrebat suspicios.

Ah! Am dat-o in bara...

- Ăm... L-am rugat sa ma lase in pace si a acceptat. am spus, ascunzand informatia despre intelegere.

- A acceptat.... Nu prea ii sta in fire...

A continuat sa priveasca in tavan ganditor, jucandu-se cu o suvita din parul meu. Eu doar stateam ghemuita langa el, cu capul pe bratul sau, lasandu-ma invadata de parfumul atat de cunoscut. Daca ma gandesc mai bine, mi-a lipsit putin... Ma simt de parca l-as cunoaste de-o viata.... Am inchis ochii si m-am lasat purtata de mirosul sau. Imi tineam mana pe pieptul lui ca o pisica lingusitoare, sperand sa nu imi mai puna intrebari.

- Continua. a soptit pe acelasi ton, usor plictisit, dar putin mai calm decat parea mai devreme.

- Asta-i tot. am concluzionat eu. Ryan a spus ca meseria de bonă nu ii este caracteristica, de aceea nu o sa insiste prea mult pe ea.

A tacut. Se gandeste la asta... Nu i-am dat nici un indiciu ca sa se gandeasca la rau. Sper sa nu isi dea seama ca il mint...

- Oricum... Mi se pare un lucru straniu ca a acceptat atat de usor.... Ii place sa fie in centrul atentiei, iar, faptul ca ar trebui sa stea pe langa tine, ar putea reprezenta sansa perfecta pentru el... a facut o pauza. Sigur are vreun as in maneca....

Mi s-a asezat un nod in gat.

- Eu inca mai cred ca a fost de dragul vremurilor bune... am mintit.

A ras.

- De dragul vremurilor bune... Continua sa te minti singura, Lunna... Sa stii ca nu ajungi prea departe cu asta...

Am inghitit in sec. Stiu ca nu ajung prea departe... Dar nu imi pierd speranta...

A meditat o perioada, iar eu am crezut ca a adormit.

- Cand scapi de Ryan? a intrebat dupa o lunga pauza.

- Maine. am spus incet.

A parut multumit de raspuns, pentru ca respiratia ii devenise cat se poate de calma. Dupa o alta tacere, a continuat.

- Stie ceva despre tine?

M-am blocat. Ce sa ii spun??? Doar nu poate sa afle... Ryan si Sam ii vor face rau... Nu pot sa permit asta....

- Ăm.... Nu... Nu cred ca stie... m-am balbait eu. Nu mi-a spus nimic referitor la asta...

A oftat. Reflecteaza... Nu ma crede? O sa ma prinda...

- Sigur?... a continuat suspicios.

- Da. am raspuns repede. De ce nu vrei sa ma crezi? am intrebat, incercand sa par jignita.

De ce nu are incredere in mine? Doar nu l-am mintit niciodata. Cred...

- Nu e vorba de asta... s-a explicat. Doar ca.... Ti-am vazut analizele de sange....

Si el? Fir-ar! Oare ce s-or fi intamplat cu ele de a pornit discutia despre asta? Ca sa fiu sincera, m-am cam saturat de discutii pe tema asta...

- Serios? Ce e cu ele? am vrut sa aflu.

A expirat adanc, nestiind cum sa imi spuna, probabil.

- Sunt pozitive...

- Cum adica? am intrebat confuza.

- Adica, sangele tau continea o doza de drog la momentul respectiv... Dar amandoi stim ca nu e adevarat...

- Si asta nu e de bine? am intrebat nesigura.

- Nu. a raspuns ganditor. Asta inseamna ca am fost descoperiti...