Aleasa (Volumul II)

Capitolul 44

Nu pot sa cred ca telefonul acela este mai important decat raspunsul pe care il astept eu... Daca a ajuns si Adam sa fie de partea celorlalti, am ramas singura... Chiar daca nu era mare lucru, gandul ca aveam pe cineva alaturi in momentele grele, ma ajuta mult... mi-am strans ochii, incercand sa imi opresc siroaiele de lacrimi ce stateau sa imi inunde obrajii. Trebuie sa le demostrez tuturor ca nu sunt chiar atat de slaba... Am inspirat adanc. Nu plange, Lunna... Esti puternica... am zis, simtind un firicel de sange pe limba, dat fiind faptul ca mi-o muscam, ca sa ma linistesc.

- Lunna. i-am auzit vocea joasa. Opreste-te.

Am inghitit in sec. Cu toata puterea pe care o aveam in mine, m-am straduit sa nu reactionez cu nimic la cuvintele sale. M-am prefacut ca nu am auzit. Am continuat sa merg in drumul meu, pana cand m-am simtit obligata sa ma intorc. Ma apucase de mana si incepuse sa ma traga dupa el spre motorul negru. Cand mi-am dat seama de ceea ce facea, mi-am smuncit mana din a lui si m-am oprit in loc suparata.

- Lunna... Asculta-ma... Te rog... a rostit accentuand fiecare cuvant in parte. Sa mergem...

Nu! Nu o sa imi intri iarasi in minte, sa ma faci sa te ascult... Nu acum, cand am descoperit ca nu esti deloc de partea mea... i-am spus in mintea mea, privindu-l direct in ochii negri si incercand sa il infrunt.

A cautat ceva prin jur. Probabil o solutie de a ma convinge...

- Lunna... Te rog... mi-a spus, privindu-ma direct in ochi cu o expresie ce imi facea un gol imens in piept.

Am inghitit in sec. Trebuie sa rezist impulsului de a-i ceda... mi-am zis in gand, dar imi era foarte greu sa imi ascult propriul sfat. Pare atat de sincer... Totusi, faptul ca isi ascunde atat de usor sentimentele, ma face sa cred ca, la fel de usor, se preface... Mi-am mutat privirea de la el, straduindu-ma sa ma mentin pe pozitii, dar el nu a mai spus nimic. M-a luat de talie si a pornit cu mine spre motor.

- Lasa-ma in pace... i-am spus printre dinti, incercand sa nu atrag atentia putinilor elevi ce erau in jur.

- Te-am rugat. a zis degajat. Daca nu ma asculti, o sa te oblig sa o faci. mi-a spus la fel de incet, cocoțându-ma pe motor si punandu-mi casca in brate.

Am strans-o in palme, refuzand mai departe sa fac ceva. A dat sa se apropie de mine, dar l-am impins cu aceeasi rautate.

- Lasa-ma... am continuat sa vorbesc printre dinti.

Ochii lui s-au facut mai negri ca niciodata. Daca este posibil... Am inghitit in sec a nu stiu cata oara. A mai privit in jur o data, in timp ce telefonul sau a scos inca un bipait, ce l-a iritat si mai mult.