Aleasa (Volumul II)

Capitolul 5

- Smith! Cole! In picioare! Acum!

Am tresarit cand am auzit vocea puternica a profului de sport. Cred ca si Cameron a fost surprins de glasul lui, pentru ca s-a ridicat imediat de pe mine si a clipit pierdut privind spre directia din care s-a auzit. Imediat am vazut ca bariera de elevi ce ne-a inconjurat s-a despartit intr-o parte facand loc unui individ nervos la culme. M-am ridicat si eu de pe jos doar ca sa dau de o incruntatura urata asupra mea si a celui ce m-a aruncat la pamant. Nemernicul...

- Ce credeati ca faceti aici?! ne-a intrebat pe acelasi ton de Hitler. Daca nu va puteti satura unul de altul, inchiriati-va o camera!

Mi-am strans buzele intr-o linie privind in pamant. Dar nu puteam sa nu observ indiferenta de care dadea dovada Cameron. Isi tot dadea ochii peste cap si privea in toate partile numai nu la profesorul ce isi batea gura degeaba.

- Ora de sport nu e ritualul de imperechere!... a continuat privind spre mine, in timp ce pe fundal s-au auzit rasete. Nu vreau sa mai vad asa ceva. Daca se repeta ceea ce am observat acum, o sa fac tot posibilul ca sa va luati zborul din scoala asta... a facut o pauza ca sa sublinieze cuvintele, feliindu-ne cu privirea pe amandoi. Si nu glumesc... a mai privit de cateva ori spre fiecare dintre noi, apoi a intrebat: Clar? am aprobat din cap. Ambii? am aprobat inca o data. Dupa ore, o sa va petreceti mai mult timp impreuna, pentru ca aveti detentie toata saptamana...

Exact ceea ce voiam sa primesc in prima zi de scoala... O detentie... Mai ales cu tipul care ma enerveaza cel mai mult...

Proful ne-a mai aruncat cate o privire plina cu dezgust fiecaruia, apoi a spus:

- Am zis ca baietii sa fie la volei, iar fetele sa sara coarda. Cu ce scop v-ati adunat aici? Vi se da cumva inghetata gratuita? Imprastiati-va! Acus o sa imi predati fiecare dintre voi cate un referat de 20 de pagini cu normele de disciplina la ora de sport.

Mda... In cele doua saptamani, credeam ca imi va lipsi asta... Dar acum mi-a ajuns...

Fiind injosita in totalitate, mi-am luat aer si am iesit din mijlocul multimii. Am facut-o si pe asta... M-am luat la bataie cu increzutul acela de Cameron...Chiar nu stiu ce m-a apucat de l-am lovit. Am devenit asa de usor iritabila. Cred ca m-am obisnuit sa mi se dea pace in mare parte a timpului. De aia m-am aprins atat de repede.

Pacat ca nici un regret nu o sa ma scape de aceasta detentie... Doar un lucru sper: sa nu afle directorul ca sa nu ii spuna tatei. Asta imi mai trebuie... Cum o sa ma explic?...

Am bagat de seama ca multimea de elevi s-a impartit in tabere si au inceput sa se incalzeasca.

Ora de sport nu a mai avut alte intamplari neprevazute, doar privirile rautacioase ale colegilor. Se pare ca si-au dat seama ca am revenit si nu le mai este frica... Asa cum le era cand am intrat de dimineata in clasa...

*

- Unul - aici, iar celalalt - acolo. a spus plictisit profesorul care trebuia sa ne asiste in detentie, aratand spre doua banci diametral opuse din cabinet.

Nu parea ca ne-ar da prea mare atentie, sau ca s-ar bucura de faptul ca trebuie sa stea intr-o sala de clasa cu stundentii "mai greu de stapanit".

Am luat loc in prima banca si mi-am scos caietul de mate, ca sa imi fac tema. Daca tot sunt blocata aici, macar ceva folositor sa fac... Cameron s-a asezat in banca din spatele clasei, si-a pus castile in urechi si glisa pe ecranul telefonului sau. Nu mi-a zis nimic de cand cu intamplarea de la ora de sport. Si sper sa ramana asa. Nici nu stiu ce aveam sa patesc daca nu intervenea Hitler... Am privit la ceas. Asa trebuie sa ne petrecem doua ore... Nu e atat de rau....

Peste ceva timp, muream de plictiseala. Terminasem deja tema, asa ca doar stateam si priveam spre ceasul de pe perete. Timpul acesta pare ca nu mai trece.... Nu stiu cat sa mai rezist... toata saptamana.... Mi-am intors usor capul spre partea din spatele clasei, ca sa vad ce face Cam. Simtise ca il privesc, pentru ca tocmai atunci si-a ridicat si el ochii spre mine plictisit.

- Te-ai plictisit deja? m-a intrebat indiferent.

Profesorul nu a reactionat cu nimic, asa ca mi-am facut curaj sa vorbesc.

- Mda. am raspuns pe acelasi ton cu al lui. Tu nu?

- Si eu.

A privit pe geamul alaturat lui. Si tot restul detentiei nici unul dintre noi nu a scos vreun sunet. Toata ziua uitasem sa vorbesc cu Emma, o sa incerc maine... Neaparat...