Aleasa (Volumul II)

Capitolul 60

Am tresarit cand am simtit ca motorul lui Adam a pornit in viteza si l-am strans si mai mult in brate. Adrenalina imi alerga prin sange mai repede decat altadata. Nu puteam sa imi deschid ochii din cauza panicii. Tremuram din toate incheieturile. Adam stia ca imi era frica de viteza, de ce m-a adus aici? Trebuia sa raman la linia de start cu Todd... Sau acasa... Si Adam era incordat usor, il simteam.

- Esti cel mai bun... i-am spus, facandu-ma cat mai mica in locul meu. Stiu ca poti... iar el a luat si mai multa acceleratie.

La cat de tare eram lipita de Adam, zici ca eram aceeasi persoana. Imi era teama, dar stiam sigur ca va face tot posibilul sa castige. Doar era Adam... Si... Cum a spus si el... Am trecut prin prea multe ca sa cedam atat de usor... Zgomotul motoarelor rasuna la cateva strazi distanta, iar eu eram prea speriata ca sa il mai aud. Tot ce auzeam erau gandurile mele, care tipau pe mai multe voci, incalcindu-se, pentru a nu ma lasa sa inteleg ceva. La viraje simteam ca o sa zburam amandoi de pe motor, asa ca incercam sa ma tin cat puteam de Adam. Trebuie sa ma calmez... am gandit cand am simtit un firicel de sange pe limba si mi-am dat seama ca era de la faptul ca imi muscam buzele.

Am facut tot posibilul sa imi deschid ochii, fara sa imi schimb pozitia. Nu voiam sa il deconcentrez pe Adam. In spatele nostru se apropia tipul acela care l-a provocat pe Adam si m-a luat panica mult mai mult. Fir-ar! Daca o sa fie egalitate, ce se va intampla cu mine? am inghitit in sec, incercand sa imi alung roseața din obraji la vederea imaginilor ce mi-au aparut in fata ochilor. Vreau acasa! m-am plans. Ajungand in linie cu noi, a mers cu fix aceeasi viteza alaturi. Am putut observa ca a intors brusc capul motorului, aproape ciocnindu-se de noi, iar Adam s-a ferit. Voia sa ne scoata din cursa!... Spuneam eu ca nu imi place de el... Tipul a ajuns imediat in fata noastra. Si Adam respira precipitat, mormaind ceva. Sigur se gandea la acelasi lucru. L-am imbratisat si mai strans, iar el a inspirat adanc, accelerand. Aveam incredere in Adam, dar faptul ca tipul trișa ma inspaimanta.

Pe tot parcursul traseului, cei doi se intreceau unul pe altul la intervale de timp de cateva secunde, gonind aproape pe aceeasi lungime de unda. Nu ma puteam linisti, fiind constienta ca ar putea sa ajunga la linia de finis inaintea noastra. Ceea ce nu intelegeam era: de ce Adam nu lua o mai mare viteza ca sa il lase pe celalalt in urma? Imi era teama. Exact cand ma gandeam eu la asta, Adam a accelerat si mai mult, ajungandu-l pe tip din urma, luandu-i locul in față, dar si el a facut acelasi lucru, trecand linia de sosire in acelasi timp. Nu puteam face față șocului nici cand motorul a franat, iar Adam si-a scos casca de pe cap. De parca as fi fost scoasa din transa abia atunci, mi-am scos si eu casca de pe cap, privind ingrozita spre el.

- Egalitate? am intrebat terifiata. Egalitate, Adam? Fir-ar! Ai spus ca vei castiga!

El privea spre un alt barbat ce statea in rand cu linia de sosire cu un aparat de fotografiat in mana, de parca nu m-ar fi auzit. A ridicat un deget spre mine, aducandu-ma la tacere astfel. Am inghitit in sec, iar Adam a coborat de pe motor, inspirand adanc, in timp ce treceau linia de sosire si ceilalti participanti.

- Ce competitie crancena... De mult timp nu am vazut asta... a spus barbatul pe un ton satisfacut. La o diferenta de doar un dinte al rotii... a inceput, iar Adam a inspirat adanc ascultand cu atentie. Castigatorul este... a continuat sa tina suspansul.

- Spune odata... a mormait Adam langa mine.

Baiatul care l-a provocat pe Adam ma privea cu un ranjet urias pe chip. Fir-ar! Am coborat si eu de pe motor repede si m-am apropiat mai mult de Adam.