Aleasa (Volumul II)

Capitolul 47

M-am trezit cu o puternica durere de cap, de parca ar fi fost din cauza unei lovituri, apoi am auzit ca prin ceață o voce dezgustata:

- Asta e ultima statie pentru tine, Julieto...

A urmat o scurta pauza, in care eu doar mi-am recapatat partial cunostinta, cat sa imi dau seama ca durerea de cap era cauzata de faptul ca am fost efectiv aruncata pe podea ca un preș.

- Trezirea! mi-a zis, ghiontindu-ma cu piciorul.

Am scancit si mi s-a parut ca am auzit un marait de undeva din departare.

- Tacă-ți fleanca! a continuat Kyle dur.

Am inghitit in sec si am incercat sa imi deschid ochii, dar, din cauza durerii de cap, nu reuseam. Nu stiam daca mi-a strigat mie sau celeilalte persoane. Am gemut de durere cand m-a ridicat pe picioare si m-a obligat sa ma tin dreapta, asa ametita cum eram.

- Nu vorbesc de mai multe ori... Daca ti-am zis sa te trezesti, trebuie sa asculti... a urmat o scurta pauza, in care m-a zgâlțâit ca pe o jucarie zornăitoare pentru ca imi pierdeam echilibrul, ametindu-ma astfel si mai mult. Eu nu-s tâmpitul care iti face mofturile... a continuat, lipindu-ma cu putere de perete.

Cu mare greu m-am impus sa ma tin singura, mai mult din cauza durerii pe care mi-o provoca Kyle la brațe decat de ceea ce spunea el. Simt durerea, deci nu e un cosmar... am conchis in timp ce franturi de amintiri au inceput sa se deruleze in fața ochilor inca inchisi. A venit aseara la mine acasa cu inca un individ si m-au rapit iarasi... Fir-ar! De ce nu m-am gandit ca ar fi putut sa ma gaseasca in dulap?... am inghitit in sec. Nu stiu la ce as fi putut sa ma astept acum ca am vazut ce pot sa faca... Nici durerea de piept nu ma lăsa de cand m-am trezit, pentru ca, probabil, ma lovisem prea tare in caderea mea. Observand ca in sfarsit ascult de el, Kyle mi-a eliberat bratele si mi-a impreunat incheieturile. M-am incordat cat am putut de mult, fiind constienta ca nu va avea deloc mila cand mi le va strange impreuna. Am facut efortul enorm de a-mi intredeschide ochii sa vad ce o sa imi faca. Asa cum banuiam, m-a strans bine cu o funie de incheieturi, apoi mi-a ridicat mainile si a continuat sa le lege de o bara orizontala pozitionata la nivelul de sus al peretelui. Eram intr-o camera destul de mica, dar goala si destul de intunecoasa. Avea tot ce se cuvine ca sa simt ca nu o sa mai reusesc sa fac nimic.

Am inghitit in sec. Ce rost mai are sa incerc ceva? De aici nu ma scap... am gandit dezamagita. Oricum nu mai am ce face... Asa a fost sa fie... mi-am repetat in minte, impacandu-ma cu ideea pentru a nu stiu cata oara. Kyle ma privea castigator ceea ce m-a facut sa ma cutremur. Toate faramele de curaj ce se mai ascunsesera prin colturile inimii mele s-au evaporat pe loc. Cand a terminat sa ma imobilizeze de bara din perete, a ras triumfator, facand sa se rasune toata camera.

- Ati crezut ca scapati? a intrebat, dar ceva imi spunea ca nu astepta raspuns.

Sa scapam? Mai era cineva? Mai era vreo fata ce le daduse toate planurile peste cap asa ca mine? Continuam sa ma blestem deznadajduita, lipindu-ma cu fruntea de perete si incercand sa ma fac una cu el. Ii simteam respiratia fierbinte a lui Kyle pe gatul meu dezgolit si am inceput sa tremur. Simteam cum pulsul meu o ia razna si speram sa nu lesin din cauza asta. Am remarcat un alt marait de undeva din alta parte a camerei, dar nu eram in puteri sa ma intorc sa vad de unde vine. Am tresarit cand am simtit ca o palma uriasa a inceput sa imi maseze usor coapsa, ridicandu-se incet incet mai sus. Din spatele nostru a rasunat un trosnet in podea, dar Kyle l-a ignorat. A continuat sa isi plimbe mainile pe mine nestingherit pana cand nu am mai rezistat si i-am aruncat un calcai in fluierul piciorului. A gemut de durere si a facut doi pasi in spate din impuls, ca, doua secunde mai tarziu sa se apropie si sa imi arunce o palma peste fesa dreapta. Am icnit, pentru ca nu ma asteptasem sa doara atat.