Aleasa (Volumul II)

Capitolul 10

Am simtit ca imi pierd suflarea cand l-am simtit pe Kyle asupra mea. Il impingeam cu mainele pe piept, dar parea ca nu il deranjeaza, lipindu-si buzele de gatul meu. M-am inchis ochii strans, sperand sa ma trezesc din cosmarul acesta, care parea ca dureaza deja mult prea mult. Mi-am dat seama ca obrajii imi siroiesc de lacrimi.

- Te... Rog.... am silabisit, neavand vocea necesara sa vorbesc clar. Lasa-ma...

Am inghitit in sec, simtind ca tot sangele mi se urca la cap. Mana lui se prelinse pana mai sus, iar cu cealalta - mi le-a prins pe ale mele. Mi-am ferit capul din directia lui, crezand ca macar asa o sa scap de el.

Si mi s-a parut ca a mers. Imediat, el se oprise din chinul pe care mi-l cauza si, brusc, am simtit ca un aer rece m-a lovit. Am deschis instinctiv ochii, inca umezi de la plans, si am privit spre locul unde se afla Kyle. Nu mai era. Iar portiera era deschisa.

Mintea mea a suferit un blocaj temporar cauzat de soc. Ce se intampla? Unde sunt? M-am trezit? Am clipit derutata, privind in jur. Nu a fost un vis. Sunt inca in masina lui. Mi-a luat un timp pana sa remarc sunetele ce se auzeau de undeva de afara. Urlete. Si sunt mai multe persoane. Doi. Barbati.

Mi-a sarit inima din piept. Recunosc vocea asta! El e!!! m-am cutremurat. Doamne!... Cat e de nervos!... Primul instinct a fost sa sar din locul meu ca sa il vad. Dar mi-am dat seam ca inca sunt prinsa cu centura.

Pe langa urlete se mai auzeau si sunete de lovituri, pesemne ca se bat, iarasi. Mi-am sters fata cu dosul palmei de ceea ce mai ramase din lacrimi. Am cautat repede ceva ce ar putea sa ma ajute. Am tot lovit bordul cu palmele, sperand ca se va deschide prin vreo magie vreo usita, dar fara noroc. Am lasat in jos parasolarele, iar pe acela din dreptul locului soferului era prins un cutit. E chiar un cutit! Intr-o masina! De ce ar avea nevoie de un cutit in masina??? E pe post de arma... Cred... De altfel, nu e aniversarea nimanui sa fie nevoie de taiat tort... si gandul acesta mi-a amintit ca nu mancasem de dimineata.

Fara a mai sta mult pe ganduri, am taiat stangace cureaua ce ma tot tinea legata in scaun. Ma simteam atat de rea ca am facut-o... Acum v-a trebui sa o schimbe, iar asta costa bani... Mi-am alungat rapid gandul din minte, ca sa nu incep sa regret si am iesit din masina, trecand peste scaunul soferului.

M-a trecut un fior rece prin tot corpul. Totodata, si inima a inceput sa imi bata nebuneste in piept. Nici nu mai stiam ce trebuie sa simt. Fericire, entuziasm, emotii - pentru ca a venit Adam... Sila, dezgust - pentru ce mi-a facut Kyle... Sau mila - pentru toti pumnii pe care ii primeste acum in moaca pentru asta.... Cu toate ca il auzeam pe Adam urland, nu puteam deslusi nici macar un cuvant.

E sange... Sangele lui Kyle... Adam e deasupra lui si il loveste.... Cred ca o sa vomit... Niciodata nu mi-a placut sa vad sange, iar acum... Am simtit ca imi ameteste capul. Am inchis instinctiv ochii. Rosul acela intens mi s-a pus pe retina si nu puteam sa scap de imaginea in cauza. Trebuia sa raman in masina...

- Ah! am suspinat cand am deschis ochii si am vazut iarasi peisajul care imi provoca greata.

M-am lipit de masina care se afla la doar jumatate de metru distanta de mine, strangandu-mi ochii si sperand mai mult ca niciodata sa ma trezesc din toata nebunia asta. Nu e posibil. E doar un vis. E doar un vis. imi tot repetam in minte.

O senzatie nemaipomenita de liniste m-a cuprins atunci cand am simtit un corp plin de caldura in spatele meu. M-a luat de talie si m-a scos afara. Prima data m-a orbit lumina, eu fiind obisnuita deja cu intunericul intens dinauntru. Am inspirat adanc, de cateva ori, apoi am deschis ochii incet. Exact cum ma asteptam: cel de langa mine era Adam. Fara sa imi dau seama, mi-am incolacit bratele in jurul lui, iar el nu a avut altceva de facut decat sa ma cuprinda de asemenea, ramanand astfel pret de cateva clipe. Cand am hotarat, in sfarsit, sa ma indepartez de el, m-a eliberat, dar cu o oarecare stangacie.

- Cum te simti? m-a intrebat, iar eu am aprobat, nereusind sa vorbesc. Hai cu mine... mi-a zis, iar eu doar l-am urmat, fara a mai riposta.