Aleasa (Volumul II)

Capitolul 50

- Sa stii ca puteai sa nu vii azi la scoala... am auzit vocea bine cunoscuta a lui Dean si m-am blestemat in gand.

Toata ziua am incercat sa ma ascund de el, pe cat posibil, dar m-a prins intr-un final cand ma pregateam sa merg acasa. Nu venisem la scoala pentru ca m-as fi odihnit prea bine noaptea trecuta, sau pentru ca as fi avut mare placere sa ii vad pe toti cum ma privesc cu ochi rai. Sa ma intalnesc cu Dean, bineinteles ca era, de asemenea, sters de pe lista mea. Mi-am facut aparitia doar pentru ca nu puteam dormi. Mintea mi se invartea in cercuri in jurul lui Adam si la ceea ce a facut el. Chiar daca nu ma încânta ideea ca o sa fiu iarasi subiect de barfa, asta mi-ar fi putut lua gandul de la ceea ce se intamplase in noaptea trecuta. Trebuia sa trec peste. Ma distrugeam de una singura stand intre patru pereti.

- Am vrut sa vin. am raspuns rece.

Nu voiam sa par rautacioasa, dar chiar nu ma incanta faptul ca se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

- Ar trebui sa fugi cat te tine pamantul. Daca te mai prinde o data, sigur Sam te omoara din prima clipa. mi-a evidentiat. Urciorul nu merge de multe ori la apa... Cu toate ca e incredibil la cat a ajuns numaratoarea ta...

Deci... Stie... am concluzionat, trantind usa dulapiorului meu cu putere. Brusc, mi-am dat seama de ceva. Ce mai urmeaza? Sa imi spui ca iti amintesti ce s-a intamplat in cele doua saptamani? mi-a rasunat in minte vocea lui plina de ironie. Cand mi-a zis aceste cuvinte in parc nu mi-am dat seama cat era de adevarat. Iar tonul ce a urmat trebuia sa imi dea de banuit. Doar glumeam... Cat de naiva am fost...  Era logic ca stia. Voia doar sa ma incerce de minte. Nimeni nu mai era pe holurile liceului. Asteptasem in biblioteca sa plece toti, in special Dean. Dar era chiar aici... M-am intors si m-am indepartat, mormaind un "multumesc de incurajare". Totusi, nu prea ii pasa de asta, pentru ca imediat a pornit dupa mine.

- Ce ai, Lunna? a intrebat confuz. Am spus ceva gresit?

- Nu! Asta e problema! am ridicat tonul, intorcandu-ma brusc spre el. De unde stii tu la cat a ajuns numaratoarea mea? Ce legatura ai cu Sam?

A ramas mut, parca tragand de timp.

- Niciuna. a raspuns simplu.

Furia mea a crescut. Am pornit in viteza mai departe. Cum poate sa ma minta in față?! Acum imi spune ca stie de Sam, doua secunde mai tarziu - zice ca nu... E exact ca Ryan. Un mincinos si un netrebnic.

- Lunna, stai! m-a strigat, dar nu m-am oprit.

M-a apucat de incheietura, dar m-am smuncit.

- Ce vrei?! am intrebat dur. Iar minciuni? Imi pare rau ca nu sunt recunoscatoare, dar m-am saturat de ele pana peste cap...

- Nu m-ai lasat sa termin. a spus , iar eu am privit nepasatoare prin parti, in semn ca nu sunt interesata. Lunna, nu mai fi atat de isterica... mi-a spus cu repros.

Brusc, l-am privit in ochi cu rautate. El continua sa se uite la mine de parca as fi fost un copil capricios. Concursul nostru de holbat s-a terminat atunci cand el a inchis ochii si a inspirat adanc.