Aleasa (Volumul II)

Capitolul 36

- Vremea de afara te-a influentat in felul acesta sau mi se pare doar ca esti in al noualea cer? m-a intrebat soptit Dean, privindu-ma smechereste.

Fara sa vreau, m-am trezit la realitate. Eram la ora de istorie, iar mintea mi s-a dus fara sa vreau la Adam.

- Sa inteleg ca nu mai poate omul nici sa aiba o buna dispozitie, ca neaparat se va lua cineva de el? i-am trantit-o, la fel de incet.

A ridicat din umeri, in semn ca cedeaza.

- Neh. Doar ca in ultimul timp nu prea te-am vazut zambind, iar acum radiezi a fericire. m-a explicat, razand ironic. Esti sigura ca nu ai luat nimic?

Aceste cuvinte m-au socat. Nu cred ca e adevarat ceea ce tocmai am auzit... Mi-am dat teatral ochii peste cap si am incercat sa ma concentrez la ceea ce spunea profesorul, ignorand vorbele lui Dean. S-a intors si el la ora, cedand. Numai la prostii de astea nu mi-au stat mintea... Pe asta chiar nu am vazut-o venind.

Ziua a decurs destul de obisnuit față de alte zile. In schimb, dupa ora de sport, cand m-am dus la vestiare, inima mi-a stat in loc. Am privit in toate partile, dar nu am vazut pe nimeni. Cum e posibil? am gandit, strangand in mana obiectul alb si rece pe care credeam ca nu il mai vad in viata mea. Kyle... m-a lovit gandul, in timp ce un fior puternic si-a facut prezenta simtita pe spatele meu. Cum a intrat aici? mi-am trecut privirea pe toate partile telefonului mobil. Este al meu... nu imi venea a crede ochilor. Chiar nimeni nu l-a vazut cand a intrat? Scoala e plina de oameni acum...

Am renuntat la aceste ganduri foarte repede, pentru ca stiam ca nu are nici un rost sa meditez la ele. Oricum, de una singura nu puteam sa gasesc raspunsuri, dar eram sigura ca este foarte talentat la furisat, daca a venit in vestiarul fetelor. Am aruncat telefonul in ghiozdan, m-am schimbat repede si m-am dus la urmatoarea ora, pentru ca intarziasem deja.

Dupa ore, a venit Adam dupa mine, iar eu eram numai zambet. Inca nu intelegeam cum a ajuns in postura de "babysitter", dar nu imi displacea ideea de a-l vedea de doua ori pe zi. I-am zis ca trebuie sa trec pe la biblioteca pentru un proiect la fizica, dar a ramas cu mine, ba chiar mai mult, ma ajuta sa caut ceea ce aveam nevoie ca sa termin mai repede.

Mai spre seara, cand am gasit toata informatia necesara, am pornit spre casa. Pe drum i-am povestit tot ce am facut la scoala, in timp ce el asculta cu atentie si baga cate un comentariu amuzant peste vorbele mele. Atat de absorbita de conversatie eram, incat nici nu mi-am dat seama ca am ajuns. N-am vazut masina tatei pe nicaieri, asa ca am inteles ca nu era acasa.

Adam zambea larg, dar, dincolo de asta, mi s-a parut ca am zarit oboseala pe chipul sau.

- Presupun ca ai fost ocupat toata ziua, nu? am intrebat curioasa.

S-a incruntat usor, semn ca nu intelegea incotro bat.

- Nu prea am dormit azi noapte... a spus sceptic. De ce?

- Te vad asa... Pasiv, spre deosebire de alte dati.... am spus usor stangace. Iti place cafeaua? Hai in casa sa iti fac. Poate mai prinzi la puteri. am venit eu cu propunerea.

Ma simteam ca o povara pe care nu o mai poate duce. Trebuia sa invat sa imi port singura de grija. Speram sa accepte. M-a privit suspicios si am simtit asta. L-am apucat de mana si l-am privit dulce, lasand usor capul pe o parte, cu ochii de catelus plouat. A oftat prelung, apoi un zambet copilaresc si-a facut loc pe chipul sau.