Aleasa (Volumul II)

Capitolul 16

Am inghitit in sec. Nu e posibil!... Cum se face ca stie? Fi-r-ar! Am inspirat adanc, cand am vazut ca imi face semn sa vin dupa el, si l-am urmat in tacere, incercand cu tot dinadinsul sa imi pastrez calmul. Poate nu asta stie... Mi s-a aprins un beculet. Poate se referea la detentia aia blestemata... I-o fi spus frate-său... Mda... Chiar nu trebuie sa am incredere in Dean... Am urcat in masina ca un copil cuminte si nevinovat. Normal ca nu voiam sa stie tot orasul de fapta mea eroica, de aceea nu i-am spus tatei... Cica este secret. M-am linistit, sperand sa fie vorba despre asta. In timp ce el a urcat la volan si a pornit motorul nepasator, mie m-a lovit un gand. Masina - spre surprinderea mea - era aceeasi pe care o stiam eu, de culoare albastra inchis. Nu e neagra, ca a celorlalti din grupul lor... Cum se face ca, dintre toti, doar el are alt model?

- Te-ai calmat, ingeras? a spus brusc, scotandu-ma de printre ganduri.

M-a numit cum o facea inainte. Daca atunci mi se parea cat se poate de dragut, acum imi provoaca doar o stare de dezgust. Cum am putut sa fiu intr-o relatie cu tipul asta?

- Nu imi mai spune asa... am cerut.

- De ce? a zis ironic.

- Abia daca te cunosc... am incercat sa mint.

Ranjetul sau s-a largit.

- A! Am inteles. a accentuat. Preferi "papusa"?

Fi-r-ar! Acum e si mai rau...

- Prefer numele meu. Lunna! am raspuns sigura. Doar atat. Nu e asa greu...

Faptul ca ma strofoleam in fata lui ii provoca un oarecare amuzament, dar nu imi pasa. Nu imi mai place sa mi se adreseze cu apelative... Nu le mai suport!

- Acum... Lunna. a subliniat numele meu. Ce stii tu despre mine? Tocmai mi-ai spus ca abia daca ma cunosti... Nu?

Am inghitit in sec. Tocmai de asta ma temeam... La secretul acesta facea referinta cand m-a pus sa urc in masina... Am hotarat sa raman pe pozitii.

- Păi... Asa si este... Te cunosc doar din faptul ca ai fost intr-un liceu cu mine pana anul trecut...

A oprit in fata scolii. Dupa cum elevii se mai plimbau pe teritoriul ei, am conchis ca nu s-a sunat.

- Doar atat stii tu... Nu?

- Ăm... Da... am incercat sa fiu cat mai sigura de sine.

Imi era mult mai usor sa il mint pe tata... Cu Ryan nu stiu ce am... Mi-e frica de ceea ce ar putea sti...

S-a uitat la ceasul de pe mana.

- Ei, bine.... a intins coarda. Rezultatele analizelor tale imi spun altceva...

Fi-r-ar! Am si uitat de analizele alea... Chiar in ziua in care am fost gasita m-au impus sa le dau din sangele meu ca sa-mi verifice cantitatea de drog ce mi-a fost administrata.... M-am infiorat. El a avut acces la ele... Inseamna ca stie si Sam.... Ce pot sa spun? Nu are rost sa ma mai duc la scoala. As putea sa ma consider moarta. La propriu! De aceea am fost luata pe sus de Kyle, ieri... Sam stia....

- Ti-a păpat pisica limba? a spus ironic. Lunna si-a pierdut din stralucire, dupa cum se vede...

Am inghitit in sec.

- Nu e adevarat... am soptit pentru mine. Ma minti...

Nu se poate ca Sam sa stie...

- Nu te mint.

- Tata stie? am intrebat la fel de incet.

Ar fi distrus daca ar afla...

- Nu. a raspuns simplu.

- Tu de unde stii asta? am insistat, dar fara pic de vlaga in voce. Cui i-ai mai spus?

M-a privit superior.

- M-am interesat. Nimeni nu mai stie. Doar eu, tu si Adam... Temporar...

- Politia?...

- Ti-am zis deja ca nu mai stie altcineva...

Am lasat ochii in jos.

- De ce ma ajuti?

A pufnit sarcastic.

- Te ajut pe tine? Pentru ce sa-ti scap tie fundul din asta? vazand ca nu ii raspund, a continuat. Stiu ca am si eu de pierdut daca se afla. Ma ajut pe mine.

Mi-am dat o palma imaginara peste fata. Cum am putut sa ma gandesc ca m-ar ajuta? Nici cand eram acolo nu a facut-o... Daramite acum.... Se salveaza pe el insusi.... Acelasi egoist.

- Dar Lui? El stie?

M-a privit curios.

- Sam? Inca nu. Dar asta este o alta discutie... Am o propunere pentru tine...