Aleasa (Volumul II)

Capitolul 32

Nu stiu cum e posibil, dar patul asta e mult mai moale decat de obicei. Iar plapuma e incredibil de pufoasa si calduroasa. am gandit, ghemuindu-ma si mai mult in cearsafuri. Aveam o durere de cap insuportabila, pe care nu o puteam ignora. Simteam ca mai am putin si imi explodeaza creierul. De obicei, ma trezesc razele soarelui dimineata, iar acum e intuneric. E inca noapte. am concluzionat. Am inspirat adanc. Mai bine pentru mine, pot sa dorm in liniste... m-am bucurat, dar imediat m-a lovit un gand. Parfum... mi-am dat seama si inima mi-a tresaltat cu putere. Adam! mi-a strigat constiinta si eu am sarit de pe perna cu ochii larg deschisi. Asta nu e camera mea... m-am incruntat. Unde sunt? Ce caut aici? O serie de amintiri au inceput sa mi se deruleze in minte. Ryan. Clubul. Strainul care mi-a comandat bautura si faptul ca am consumat-o fara a mai gandi. Toate astea mi le aminteam clar. Restul parea in ceață.

Ce am pierdut? inima imi batea nebuneste in piept. Daca am fost prinsa de ei? Nu pot sa cred cat de proasta am fost... m-am mustrat pe mine insami. Si, pe langa faptul ca e posibil sa fiu captiva, iarasi, ma doare si capul de imi vine sa țip...

Am privit in jur. Niste perdele uriase acopereau geamurile ce cred ca erau mari. Asa se explica intunericul ce domina camera. m-am lamurit. Am dat sa ma ridic din pat cand am remarcat in ce eram imbracata. Un tricou barbatesc. Oare unde se afla hainele mele? am cazut pe ganduri, pentru ca nu imi aminteam in ce eram imbracata cu o seara inainte. Rochia aceea neagra super-scurta. m-am strambat. Dintre rochia aia si tricoul acesta, prefer a doua varianta...

M-am apropiat de perdeaua neagra ce acoperea peretele, am ferit-o putin si am fost orbită de soarele puternic de afara. Mi-au luat cateva secunde sa ma obisnuiesc cu lumina de afara, apoi mi-am dat seama ca nu stiu nici macar regiunea in care era pozitionata cladirea. Sunt pierduta...

Nu mai beau in viata mea... am promis in gand, intorcandu-ma spre camera. Inima mi-a coborat in calcaie cand am vazut ca era cineva in dreptul usii. Adam! am rasuflat usurata. Chiar speram sa nu fie Sam, Ryan sau Kyle...

Am incercat sa ma acopăr, cand mi-am dat seama ca picioarele mele erau dezgolite, iar el a ras ironic cu un ranjet pervers pe chip. Am facut ceva gresit? am vrut sa intreb, dar nu am avut curajul. Ce n-as da sa stiu la ce se gandeste... Fir-ar sa fie de alcool, ca nu imi amintesc nimic din ce am facut cu o seara inainte.

- Buna dimineata, raza de soare! a zis zambind larg si privindu-ma lung.

Raza de soare... Soare... Asa il poreclise Ryan pe el. Nu vreau sa fiu o raza, pentru ca soarele are mai multe... Vreau sa fiu unica... Nu imi place determinativul acesta.... am gandit bosumflata.