Aleasa (Volumul II)

Capitolul 58

Am inghitit in sec, cand am pasit afara din restaurant alaturi de Adam. Ma tinea de mana strans, transmitandu-mi telepatic ca ma va proteja in cazul vreunui eveniment neasteptat. Chiar daca imi spusese ca nu aveam motiv pentru a-mi face griji, nu eram tocmai linistita, stiind ca nemernicul de Kyle era prin preajma.

- Nu te uita. mi-a soptit Adam. O sa isi dea seama ca stim ceva...

Am inghitit inca o data in sec si nu am raspuns. Mi-e teama... am soptit in gand de frica sa nu ma auda nimeni. De ce ne urmareste? De ce nu ne lasa odata si odata in pace? Urasc prezenta lui Kyle din tot sufletul... Am urcat, incercand sa par cat mai naturala, pe motorul lui Adam si el a pornit spre casa mea. Ma surprindea faptul ca nu a facut nici o incercare de a ne prinde. Nu il vazusem niciodata pe acest Kyle. M-am obisnuit doar cu periculosul Kyle, nu cu versiunea lui "fricoasa". Totusi, ma gandeam ca Adam il cunostea mai bine, pentru ca avea dreptate... Din nou...

In fața ochilor mi-a aparut imaginea lui Kyle. In timp ce porneam, ii zarisem ascunzatoarea si m-au luat fiorii pentru a nu stiu cata oara. De ce statea acolo ca o statuie? am gandit. Se comporta de parca nici nu am fi plecat atat de usor de sub nasul lui... Oare Sam l-a pus sa ne spioneze de la distanta? Adam ma informase deja ca el isi petrecea destul de mult timp prin apropierea noastra, ceea ce ma infricoșa. Ma urmareste pe mine... Ce as face daca as ramane singura, iar Kyle ar aparea in cadru? Mi-e teama si sa ma gandesc la asta. L-am imbratisat strans pe Adam si i-am soptit:

- Fă-i să înceteze... ceea ce probabil nu a auzit, dar simteam nevoia sa il implor.

Ajunși acasa la mine, primul lucru pe care l-am facut eu a fost sa ma arunc pe sofaua din sufragerie nervoasa.

- De ce trebuie sa strice Sam totul?! am tipat, dar nimeni nu mi-a raspuns.

Adam era prea ocupat sa imi caute prin telefon, ca sa gaseasca dispozitivul de urmarire ascuns. Totusi, stiam ca ma auzise, pentru ca m-a privit pret de cateva secunde, dupa care s-a intors la munca lui. Eu eram exasperata de toate astea deja. Voiam sa scap de tot, dar nu puteam nicidecum... La fiecare pas facut, trebuia sa apara cineva sa strice tot... De ce nu se poate sa am si eu o viata normala, ca orice adolescenta?... Chiar cer atat de mult?....

- Nu-l gasesc... l-am auzit pe Adam, mormaind dupa cateva minute.

M-am ridicat turceste si ma uitam neajutorata la el.

- Atunci?... am intrebat, simtind cum ochii mi se umpleau de lacrimi. Ce o sa facem?

A inspirat adanc si a oftat.

- Nu stiu. a spus inca pe ganduri. Toate se legau daca era chestia aia aici... Asta parea partea lipsa a puzzle-ului... Acum chiar nu mai inteleg nimic...

M-am ridicat de pe pat si m-am dus la el, sperand ca face vreo gluma de prost gust, insa parea mai serios si mai ingrijorat ca niciodata.

- Poate nu ai cautat peste tot... am spus, pastrandu-mi speranta vie.