Încearcă să îmi reziști

Prolog

Frigul îi pătrunse în oase cu o tăietură ca de oţel, nemiloasă şi mortală. Îşi strânse braţele în jurul mijlocului şi îşi muşcă buza până când singura căldură pe care o mai simţi, fu cea a sângelui în gura ei. Tunelurile nesfârşite şi încâlcite îi întunecară raţiunea, aruncând-o tot mai aproape de nebunie şi disperare. În momentul ăsta, nimic nu pare să o mai scoată vie de aici, nu o să mai vadă vreodată lumina zilei şi nu o să mai simtă atingerea soarelui, doar pe cea rece a morţii, când, în cele din urmă, îi vor găsi şi se vor răzbuna pentru trădarea unui laş.

Nu se mai gândi la el acum, ci la bărbatul care e lângă ea, care a păşit de bunăvoie în infernul ăsta şi acum rătăceşte spre moarte, alături de ea. Îl strânse de mână şi îşi lipi cât putu corpul de al lui. Ryan o privi, nu spuse nimic, dar braţul lui strâns în jurul ei e un răspuns suficient.

Vru din nou să plângă şi să urle, să blesteme. Toată viaţa a căutat iubirea adevărată şi fericirea absolută, cum e posibil să o găsească chiar la porţile Iadului, în braţele celui mai înfricoşător şi ispititor bărbat pe care l-a cunoscut vreodată?