Încearcă să îmi reziști

7. Secretele Sufletului De Gheaţă

Sam se uită de la unul la altul, înainte ca propriul ei şoc să spulbere ceața extazului.

— Ce dracului se întâmplă? urlă Kim, iar Sam sări din maşină, reuşind, cu greu, să se desfacă din braţele lui Ryan şi să-şi tragă rochia înapoi pe coapse. Nu fu sigură că o s-o susţină picioarele, aşa că se sprijini de portieră, analizându-se rapid. Având în vedere ce simţise mai devreme, crezu că e răvăşită toată, dar fu uşurată să îşi dea seama că Ryan nu o ciufulise şi nu reuşise să îi desfacă rochia la spate. El ieşi imediat după ea, la fel de intact. Îşi închisese cureaua, însă expresia de pe chipul lui nu poate fi aşa uşor controlată.

— Îţi baţi joc de mine? Am stat acolo aproape un sfert de oră, singură, ca o idioată, iar acum te găsesc aici, cu ea?! arătă spre Sam ca spre o infecţie, e clar că scurta fascinaţie pentru ea a pierit subit.

— Kimberly...

— Scuteşte-mă! Iar tu, domnişoară perfectă, ai mare noroc că iubitul tău a plecat, altfel m-aş fi distrat de minune să te văd explicându-i asta.

Sângele ce clocotise până acum în vene lui Sam se răci brusc.

— Ce? Derek a plecat?

— Da! Nu m-ai auzit când am spus că am rămas singură? Când m-am întors eu, era singur la masă şi extrem de stresat, a mai stat două minute, apoi i-a sunat telefonul şi a şters-o.

Sam rămase privind-o, nevenindu-i să creadă. În prima fază se gândi că Derek ghicise unde e şi plecase de furie, apoi îşi aminti telefonul ce îl ridicase de la masă înainte de toate astea. Nu îi veni să creadă că plecase şi o lăsase aici. Veniseră cu maşina lui, privi prin parcare şi nu o mai văzu. Dumnezeule, ar fi putut să treacă pe lângă maşina asta şi să îi vadă, dacă i-ar fi auzit ţipetele...

Îşi clătină capul şi porni înapoi spre restaurant, frica şi furia ţinură şi frigul la distanţă. Îşi uitase telefonul pe masă, la fel şi Ryan. Derek o sunase de şapte ori, îi lăsase şi un mesaj:

Iubito, îmi pare rău că a trebuit să plec. Tata are nevoie urgentă de mine. Îţi explic mâine. Am rugat-o pe Kim să te ducă ei acasă. Te iubesc.

Strânse telefonul în mână, abia abţinându-se să nu dea cu el de pământ. E a doua oară când pleacă astfel, şi fu tentată să îl sune pe Andrew Roqual, numai să îl prindă cu minciuna, dar se abţinu şi închise telefonul complet. În spatele ei, Ryan citise întregul mesaj şi, când se întoarse spre el, conştientizarea a ce făcuse o lovi atât de crunt, încât abia de reuşi să îl privească.

Derek lăsase banii pe masă, aşa că nu mai avu niciun motiv să stea. Îşi luă paltonul şi geanta şi încercă să plece până când nu are o cădere nervoasă. Ryan o prinse cu blândeţe de braţ.

— Sam, o să te duc eu.

— Nu, iau un taxi. Dă-mi drumul, te rog, vreau să plec de aici chiar acum. Chiar dacă vocea ei mocneşte, Ryan nu o eliberă. Epuizată, Sam îşi trecu mâna prin păr şi o privi pe Kim.

— O să spună tuturor. Arătă spre ea ca spre o viitoare apocalipsă. Kim îi zâmbi, asigurând-o că aşa va fi.

— Nu, nu o să spună nimănui. Glasul serios al lui Ryan le atrase atenţia amândurora, deşi o el o privi doar pe Sam.

— S-o crezi tu că îmi ţin gura după ce mi-ai făcut în seara asta. Am bănuit încă de când am văzut că nu sunteţi aici, îmi pare rău că nu i-am spus şi idiotului ăluia de Derek, era prea stresat de telefon să observe.