Încearcă să îmi reziști

12. Infractoare Fără Voie

    

Sam îşi pierduse cunoştinţa pe fundul unei piscine, când avea 17 ani. Înotase prea mult timp la fund, forţându-şi rezistența, iar clacajul se produsese atât de brusc, încât cei câţiva metri până la suprafaţă i se păruseră imposibil de parcurs şi tot corpul refuzase să mai coopereze cu ea. Se luptase cu toate forţele, convinsă că o să piară în mod jalnic, înecată într-o piscină.

Aşa se simţi acum, încercând să înoate la suprafaţă, doar că mult mai rău decât fusese atunci. Apa pare întuneric dens şi nu îşi simte nicio bucăţică din corp ca să se poată folosi de ea să iasă la lumină. Simţi brusc o atingere caldă. Nu îi detectă provenienţa, dar păru să fie undeva pe mâna ei, urmată de o strângere uşoară şi încurajatoare ce îi oferi energia necesară să îşi descopere corpul şi să îl folosească ca să lupte. Îşi adună forţele zdrobite şi înotă prin întunericul dureros, iar primele raze de lumină pătrunseră orbitoare atunci când pleoapele ei se crăpară uşor.

Clipi de două ori, iar această simplă acţiune fu atât de obositoare, încât fu aproape gata să o arunce înapoi în inconştienţă. Trezirea îi provocă o durere infernală de cap, ameţi şi totul se învârti în jurul ei, stomacul i se întoarse pe dos, gata să vomite, dar reuşi să îşi revină în cele din urmă, concentrându-se cu disperare pe un punct fix. Mai târziu îşi dădu seama că acest punct e un chip uman. Trăsăturile familiare o aduseră la realitate, iar atunci când privirea i se limpezi şi îl cunoscu, nu fu sigură ce realitate e asta, mai exact.

Chipul nu schiţă nimic, doar o privi înapoi.

— Sunt în Rai sau în Iad? întrebă ea, cu vocea atât de groasă şi răguşită, încât nu fu sigură că îi aparţine.

El îi zâmbi amuzat.

— Tu ce crezi?

Sam îl privi cu atenţie, chinuită de lumina din spatele lui, ce pare să vină de la o fereastră.

— Nu sunt sigură, având în vedere că tu eşti aici.

Ryan zâmbi din nou şi se aplecă mai mult spre ea.

— Sunt un diavol care arată ca un înger, nu?

Sam nu îşi putu aduna luciditatea suficient pentru conversaţia asta, aşa că se chinui să formuleze un răspuns.

— Nu cred că îngerii arată ca tine. Ei ar trebui să fie mai blânzi, nu cu o asemenea privire ademenitoare spre păcat. Lucifer era înger, deci cred că tu eşti el. Ryan chicoti şi se aplecă să o sărute pe tâmplă, dându-şi seama că e încă afectată de anestezie şi nu e conştientă ce vorbeşte, dar el se aşteptase la o reacţie mult mai urâtă.

— Sunt cine vrei tu să fiu, Sam. Dar ce contează cu adevărat e că tu eşti a mea. De acum încolo eşti doar a mea, nu o să te mai pierd din nou. Ai înţeles?

Ameţită de glasul masculin vibrant şi serios, de chipul lui superb şi periculos, mult prea aproape de al ei, Sam clipi ameţită şi aprobă din cap, convinsă că nu e bine să îl contrazică acum, deşi nu reuşeşte să îşi pună cap la cap toate piesele minţii. El o luă prin surprindere când se aplecă şi mai jos, iar atunci când buzele îi fură atinse de ale lui, un aparat începu să bipăie pe lângă ea şi simţi ceva trezindu-se la viaţă în pieptul ei.

Închise ochii şi se hrăni cu energia pe care el păru să i-o ofere prin sărut, amintindu-şi gustul ăsta şi atingerea. Se agăţă de mâna lui şi îl strânse cu toată forţa pe care reuşi să o adune, iar din gâtul ei ieşi un sunet de nevoie şi satisfacţie. Ryan se aplecase cu intenţia unui mic sărut, dar ea îl captură într-o adevărată avalanşă ce îi întunecă mintea, şi felul în care se agăţă de el îi distruse ultimul strop de stăpânire pe care îl mai avea. Atent să nu atingă o vânătaie, îşi aşeză cealaltă palmă pe gâtul ei şi îi oferi sărutul sfâşietor după care tânjise de atâtea zile. Nu se ştie care dintre ei e mai slăbit acum, chiar dacă s-a trezit din anestezie şi trupul ei e foarte fragil, Sam pare capabilă acum să îl facă bucăţi, pentru că nimic nu mai rămase întreg în Ryan după ce îi captură buzele şi îl sărută cu adevărat.