Încearcă să îmi reziști

17. Calea Unui Laş

Chiar dacă au trecut câteva ore bune, nu reuşi să se calmeze. Își cuprinse corpul cu brațele și încercă să nu mai audă agitația din jurul ei.

Privi patul în care fusese găsit Derek şi nu putu să se adapteze gândului că şi-a luat viaţa. Că şi-a zburat creierii cu un pistol, într-o cameră dintr-un motel infect, în care altădată nu ar fi intrat sub nicio formă.

Anchetatorii îşi făcuseră treaba, preluaseră dovezile şi curăţaseră locul de obiectele incriminatorii, dar urmele de sânge trecuseră pe sub cearşaf şi se imprimaseră în salteaua jerpelită, de a cărei curăţare va fi nevoită să se ocupe patroana motelului şi nu pare prea fericită de asta. Sângele şi creierii lui Derek fuseseră împrăştiaţi pe pereţi şi pe mobilier, şi oricât ar încerca să aducă în discuţie o posibilă crimă, toate dovezile indică spre sinucidere. Intrase singur, nimeni nu îl percheziţionase, iar o oră mai târziu o menajeră auzise o împuşcătură puternică şi îl găsise întins în pat şi cu pistolul în mână. Deşi neîngrijit, motelul are camere de supraveghere, şi întreaga înregistrare nu arată pe altcineva intrând în camera lui. În plus, nimeni nu ar fi avut timp să şteargă urmele de pe armă, să i-o plaseze lui Derek în mână şi să dispară atât de repede. Menajera jură că a ajuns în camera lui la mai puţin de două minute după împuşcătură, şi e o femeie bărbătoasă, ce nu pare uşor de speriat. O luase imediat pe Sam în pene când o întrebase dacă nu s-a temut să intre în cameră după ce se auzise o împuşcătură.

— Dacă se împrăştie creierii cuiva pe pereţi, eu sunt nevoită să îi curăţ! Îi răspunsese femeia mânioasă. Crezi că e primul care îşi face de petrecanie în locul ăsta? E un magnet pentru nebuni!

Chiar dacă la început îl rugase să nu se implice, îi fu recunoscătoare acum lui Ryan că a venit cu ea. Mai ales că detectivul Jonas Lone se dovedi a fi unul dintre cei doi care o chestionaseră în spital, după bătaie. Și nu cel în vârstă și drăguț. De data asta Lone pare să conducă ancheta și o luase pe sus de cum intrase pe ușa motelului, adresându-i întrebări și analizând-o cu acea privire intensă. Dacă ar fi fost un bărbat mărunt sau mai bătrân, poate i-ar fi făcut față mai ușor, dar Lone un bărbat masiv, puțin peste 30 de ani, cu părul blond ce nu face decât să scoată mai mult în evidență sumbritatea ochilor lui negri.

Ea ştie foarte bine de ce a făcut Derek asta, iar sinuciderea lui e o dovadă clară că nu sunt aşa în siguranţă precum s-au crezut. Totuşi, şocul de a afla de moartea lui o opreşte acum să se gândească la siguranţa ei. Laș sau nu, a fost implicat în asta fără voia lui, iar frica l-a împins peste prăpastie până când nu a mai rezistat şi a clacat. Nu a lăsat niciun mesaj în urmă, iar pe telefonul lui totul e şters, doar un singur apel telefonic înregistrat cu câteva minute înainte să se împuşte în cap. Numărul nu are nume de contact şi provine de la o cabină telefonică publică.

— E doar vina ta! tresări la strigătul strident şi îşi luă ochii de pe balta de sânge. Se întoarse spre mama lui Derek, a cărei privire înnebunită sperie pe toată lumea. Femeia fu cât pe ce să se repeadă la Sam, dar Lone reacţionă la timp şi o prinse înainte de atac, iar Ryan se mişcă în partea opusă şi o cuprinse pe Sam în braţe, aşezându-se în faţa ei.

— Doamnă Roqual, începu Sam cu ochii în lacrimi, însă fu întreruptă brutal.

— Nici să nu îndrăzneşti să te scuzi, curvă nenorocită! Din cauza ta a făcut asta! L-ai părăsit pentru el şi i-ai frânt inima. Arătă cu un deget tremurător spre Ryan, ca spre un criminal, apoi izbucni în plâns şi fu plasată în braţele lui Andrew Roqual, a cărui privire e la fel de veninoasă. Sam ştiu că nu poate da niciun fel de detalii acum, aşa că nu avu decât să tacă şi să înghită acuzaţiile.