Încearcă să îmi reziști

14. Coroana De Spini

                                                             Crăciun fericit, dragii mei!   

___________________________________________________________

Jenn aruncă periuţa de dinţi în pahar şi rămase pierdută în gânduri, pentru câteva secunde bune. Toată ziua îi fusese mintea la asta, deşi nu ştiuse cum să deschidă subiectul în faţa lui Sam. Ieşi din baie, masându-şi mâinile cu cremă de noapte şi învârtindu-se prin fața patului. Henry deveni imediat interesat de imagine şi îşi ridică ochii din laptopul pe care îl ţine în poală. Jenn poartă una dintre pijamalele lui preferate, ce e doar o mică bucăţică de mătase roşie ce abia de îi acoperă fundul și sânii. E gânditoare şi absentă, iar faptul că nu e conştientă de senzualitatea ei o să rămână întotdeauna cel mai năucitor talent al ei. Henry se târî pe pat până ajunse la margine, o prinse de mână şi trase uşor spre el.

— Cineva e agitată în seara asta. Îi zâmbi el, băgându-şi faţa între sânii ei şi îmbătându-se cu parfumul ei. Jenn se calmă şi îl privi cu dragoste, trecându-şi degetele în părul lui, în timp ce buzele lui îi mângâiară sânul peste cămaşa de noapte.

— Henry, tu ai remarcat ceva ciudat la Ryan şi Sam?

El gemu uşor, trăgând-o mai aproape de el.

— Eu îţi sărut sânii şi tu vrei să vorbim despre fratele meu? Jenn râse uşor când el îi prinse sfârcul între dinţi. Se aşeză în poala lui, dar îl forţă să fie atent.

— Nu doar despre el. Despre ei! Nu ţi se pare ciudat comportamentul lor? Acum că îi captase atenţie, Henry trebui să recunoască că observase şi el câteva detalii.

— Mi-au mai atras atenţia în dimineaţa de Crăciun şi la bal, dar apoi nu a mai fost nimic bizar. Acum ai dreptate, de două zile Ryan a plecat doar o dată de lângă ea, să se schimbe. Să nu mai zic de bodyguarzi. Henry îşi aşeză o palmă pe piciorul ei şi cu cealaltă începu să îşi maseze bărbia, gânditor.

— Doar nu crezi că... începu el, iar Jenn chicoti amuzată.

— Ba cred că da! Nu îmi dau seama dacă e deja o relaţie, dar e clar că fratele tău nu face toate astea doar ca să îşi spele păcatele. Henry se gândi la asta cu privirea tot mai şocată, apoi îşi trecu mâna prin păr şi râse.

— Asta ar fi ceva! Dar când s-a întâmplat?

Jenn ridică din umeri.

— Se ştiu de atâta timp, nu au dat vreodată de înţeles că se urăsc, dar nici că se plac în mod deosebit. Abia de schimbau câteva vorbe şi, în majoritatea timpului, Sam se ferea de el.

— Da, mi-a dat şi mie impresia asta. Doar nu crezi că nemernicul a ademenit-o până a cedat?

— Nu pe Sam! Chiar şi dacă s-ar fi întâmplat să îi cedeze, ar fi fost o dată, apoi l-ar fi urât. O cunosc foarte bine. Toată tensiunea asta dintre ei pare ceva mult mai puternic. După ce îi analiză bine vorbele, Henry râse iar.

— Ryan nu s-a comportat niciodată aşa. Nici când a fost tata bolnav, eroul lui, nu i-a stat aşa la cap. Astăzi când i-ai spus tu să plece aproape că a luat foc.

— Şi sunt sigură că el ştie mai multe decât ne spune Sam nouă. Par să fie în treaba asta împreună şi sper doar să nu intre în probleme. Henry deveni serios şi aprobă din cap.