Încearcă să îmi reziști

2. Blocată În Uitare

— Puiul ăsta o să fie capabil să mă înghită cu totul în câteva luni. Tu te aştepţi să îl las în apropierea copilului meu? Eşti nebun de legat! I-al de aici!

Jenn se roșise la față de furie, fără să observe că Timmy se agită în braţele ei de parcă îl posedaseră dracii. E el isteţ şi afurisit, dar nu se pune cu mama lui când îşi iese din pepeni. E în stare să îl ţină stabil în braţele alea subţiri ale ei mai bine ca oricine altcineva.

— După cum vezi, nu ţi-am adus doar leul, ci un întreg mediu pentru el, arătă Ryan în jurul lui. Sam trebui să recunoască că parcă rupsese o bucată de junglă şi o adusese aici, plus o cuşcă de oţel ce pare suficient de mare şi rezistentă să ţină închis chiar şi un leu adult.

— Totul ţine de mediul în care e crescut, credeam că tu ştii asta. Nu o să te mănânce dacă îl creşti ca pe un pisoi de casă. Tot ce spune e însoţit de un zâmbet parcă jignitor de inteligent, dar Sam e de partea lui Jenn, omul e nebun de legat să aducă aşa ceva unui copil de trei ani. Timmy abia îi supravieţuieşte poneiului ăluia bătrân, dându-i un leu viu e ca şi cum i-ai da unui îngeraş să se joace cu puiul lui Cerber. Când o să crească suficient, mai mult ca sigur o să îşi dea seama că îşi poate băga capul în gura lui şi să vezi atunci distracţie.

— Păstrez mediul, mulţumesc, îmi plac copacii. Dar chestia asta cu colţi dispare de aici chiar acum.

Nu mai stătu la discuţii, ieşi din camion şi cără un Timmy plângăcios după ea. Restul veniră în casă pentru că îngheţaseră de frig, Henry rămase să discute cu fratele său şi probabil să încerce să îl convingă că tocmai i-a oferit fiului său, cadou un carnivor pe patru labe, oricât de drăgălaş ar arăta el acum.

Încă şocată de toate astea, Sam rămase pe loc. Nici nu îi văzu pe Henry şi Ryan când coborâră din container şi acum poartă o discuţie silenţioasă jos. Ochii ei rămaseră pe mica făptură din cuşcă, ce se chirci, acum că fuseseră deschise uşile şi frigul intră în container. Se făcu ghemotoc şi parcă plânge, cu un glas mai gros de pisică, încercând să se acopere cu paiele de sub el. Sam zâmbi, găsindu-l drăgălaş şi amuzant, dar biata făptură dârdâie de frig. Nu se sinchisi să ceară cuiva să închidă naibii uşile sau să îl ia în casă, nu pare suficient de puternic să o poată muşca.

Se aplecă lângă cuşcă şi o deschise. Animăluţul o simţi imediat, ca pe un mic potenţial de căldurică şi fu suficient să întindă mâna spre el, că imediat se ridică şi veni spre ea. Nu avusese dreptate, nici măcar nu se poate ţine pe picioare. Îi tremurară ca unui pui de căprioară şi căzu în fund, miorlănidu-se tot. Sam începu să râdă şi se întinse să îl prindă.

Îl scoase şi îl strânse la pieptul ei, unde se ghemui ca un copil şi începu parcă să toarcă. Închise ochii şi se făcu ghemotoc. E atât de mic, cum putuse bruta de Ryan să îl ia de lângă mama lui şi să îl aducă tocmai aici, culmea, tot pentru un copil mic?

Puiul de leu se ghemui în braţele ei, căutând căldură, apoi începu să se joace cu şuviţele ei de păr. Sam simţi o plăcere ciudată să îl ţină în braţe. Nu e de mirare că toţi se dau în vânt după aşa ceva. Chiar dacă are dimensiunea unui câine mai mic, nu e deloc acelaşi sentiment să îl ţii în braţe. Cu blana lui incredibil de catifelată, botul drăgălaş de pisică şi labele astea mari, e suficient să pierzi o zi întreagă jucându-te cu el. De ar rămâne mereu la dimensiunea asta.

E un leu, nu un pudel, îşi închipui câţi bani investise ca să aducă animalul ăsta sălbatic aici. Şi oare îl poate oferi astfel cadou, fără ca proprietarii casei să fie de acord? Nu are ea idee cum se procură animalele sălbatice, dar mai mult ca sigur e nevoie de o groază de hârţogăraie şi controale.