Umbrele Nopții

Capitolul 37 - Noaptea albă

„Trădarea este abilitatea de a merge în acelaşi sens cu evenimentele."
– Catherine de Medicis

Warren

          E trecut de ora unu noaptea, iar în ciuda faptului că nu am program de patrulă, sunt în picioare, pregătit să ies din casă. Încercând să nu fac prea mult zgomot, îmi închid fermoarul hanoracului și îmi arunc teaca katanei peste umăr, astfel încât să-mi atârne pe spate. După ce îmi încalț tenișii și îmi prind părul într-un elastic micuț, mă întorc spre pat, unde Julie doarme de mai bine de o oră. În această ipostază, pare a fi un simplu copilaș inocent. Un copilaș ce a ținut un secret ce pune întreg orașul în pericol.

Îmi așez genunchiul pe pat și mă aplec asupra ei, dându-i o șuviță de păr la o parte de pe frunte înainte de a o săruta.

— Îmi pare rău, îi șoptesc.

Retrăgându-mă ușor, mă îndrept spre parter. Când ajung, apuc telecomanda de pe canapea și dezactivez sistemul de securitate al casei, astfel încât să mă pot strecura afară. Îl activez înapoi imediat ce ies. Nu apuc să cobor treptele verandei că o văd pe Mirabela rezemată de mașina mea, cu brațele încrucișate la piept și privirea fixată pe mine.

— Nu prea te-ai grăbit! îmi reproșează.

— Trebuia să mă asigur că Julie doarme înainte de a ieși din casă, știi?

— Nu, nu știu, nu mi-ai spus încă de ce naiba m-ai pus să mă trezesc la ora asta Dumnezeiască, Warren!

— Îți povestesc în mașină, mă așez la volan, încurajând-o să mi se alăture în pe bancheta din dreapta.

Pornesc mașina imediat ce bruneta închide portiera în urma ei.

— Vorbește! îmi cere.

— Îți amintești de fosta mea colegă de clasă, Lissa Waldgreave?

— Lissa? Vrei să zici sora mai mică a lui Florian? Fata care a murit?

— Nu e moartă.

— Poftim? Nu e așa, eram acolo când a fost omorâtă, vampirii au stors-o de sânge, Warren, nu avea cum să supraviețuiască, crede-mă!

— Nu înțelegi. Lissa trăiește, dar nu e om.

Se încruntă.

— A fost transformată?

— Bingo.

Își lăsă capul pe spate și își trece palmele peste față.

— De asta nu i-am mai găsit trupul dimineață, am crezut că o dusese altcineva la groapa de ars, bombăne ea, în timp ce își frecă ochii cu vârful degetelor. Dar de unde știi? Ai întâlnit-o?

— Ar fi fost superb s-o întâlnesc pur și simplu, aș fi putut s-o omor așa. Dar, aparent, Lissa, un vampir, este prietenă cu Julienne.

— Poftim? Cum... cum e posibil?

— Asta e fost și reacția mea. Nu știu ce au făcut ciudații de Waldgreave, dar Julie e ferm convinsă că Lissa este încă capabilă de sentimente umane. Colac peste pupăză, familia aceea a mai și încheiat un pact cu vampirii. Le oferă sânge în schimbul evitării rănirii familiei lor.

— Adică noi ne chinuim în fiecare noapte să omorâm umbrele nopții pentru a elibera orașul de teroare, iar ei îi țin în viață? Dumnezeule! Cât de egoiști pot fi oamenii ăștia?

— Ideea e că Nathan i-a băgat prostiile astea în cap și lui Julie, iar acum ea, la fel precum ei, are impresia că vampirii pot fi salvați.

— Julie le-a oferit sânge vampirilor?