Umbrele Nopții

Capitolul 11 - Respiră, Julie

Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat. – Albert Einstein

         Mai iau o gură din paharul de cafea, în timp ce traversez împreună cu Sam pe drumul principal ce duce spre parcul Prospect. E trecut de ora 22, ceea ce înseamnă că festivalul e la doar o oră distanță. I-am promis lui Nathan că voi merge împreună cu el, iar cum Sam avea de gând să vină oricum, m-am gândit că aceasta este ocazia perfectă să le fac cunoștință.

Sam știe deja că ies cu cineva în fiecare seară, iar chiar dacă nu vreau să afle de umbrele nopții, nu pot să-i mai țin secretă existența lui Nathan față de el. Bineînțeles, nu am de gând să-i spun că e vampir, vreau doar să-l cunoască pentru ca Nathan să poată trece pe la noi fără să folosească fereastra camerei mele drept intrare.

— Și unde ziceai că l-ai cunoscut pe acest Nathan?

— Petrecerea de la facultatea ta, îl mint, încercând să par cât mai convingătoare.

— Wess, Nathan, tu chiar te-ai distrat în cele câteva zeci de minute cât te-am lăsat singură, hm? se amuză, împingându-se cu umărul în mine.

— Nici n-ai idee, îmi scutur capul, împingându-l la rândul meu pentru a-l depărta.

Ajunși în parcul în care se desfășoară evenimentul, decorațiunile festive îmi trezesc un zâmbet larg pe buze. Numărul mare de oameni prezenți nu mă surprinde, festivalul a fost întotdeauna primit cu brațele deschise de către locuitorii orașului. Sinceră să fiu, newyorkezii caută orice scuză pentru a petrece, așa că acest festival nu este nici mai mult, nici mai puțin frecventat decât celelalte.

Întreg parcul este luminat de felinarele poziționate la o distanță mică una de alta, dar și de instalația strălucitoare ce este strategic agățată prin copaci.

— Oh, era să uit! Sam se întoarce spre mine după ce își verifică telefonul. Am o întâlnire cu o tipă în seara asta, iar dacă totul iese bine, sper că nu te deranjează că va rămâne la noi în seara asta să--

— Nu! îmi ridic mâna pentru a-l întrerupe, știind exact ce are de gând să-mi ceară. Nu am nevoie de mai multe detalii, Sam. Voi avea grijă să ajung acasă cu două ore după tine.

— Știi că te iubesc! își aruncă brațul pe după gâtul meu, trăgându-mă mai aproape pentru a mă strânge la pieptul său.

— Sunt sigură, mă amuz.

Desprinzându-se din îmbrățișare, Sam se depărtează de mine fără a-mi spune ceva.

— Sam! strig după el, încercând să înțeleg unde are de gând să meargă de data asta, deoarece, casa groazei, locul în care trebuie să ne întâlnim cu Nathan, e în partea opusă a parcului. Unde mergi?

— Tipa mi-a trimis mesaj că a ajuns. Merg să o iau și ne vedem în fața acelei case a groazei, mă informează, fără a-mi da timp să-i răspund, căci se face pierdut prin mulțimea de oameni.

Jur că Sam își pierde mințile când vine vorba de fete.

Arunc paharul gol de cafea înainte de a mă îndrepta spre locul în care trebuie să mă întâlnesc cu Nathan. Este deja aici, așezat pe una dintre băncuțele laterale ale parcului. Butonează ceva pe telefon, așa că nu mă observă, iar eu nu fac nimic pentru a-i atrage atenția. În schimb, mă furișez în spatele său. Mă apropii încet de el, pregătindu-mă să-mi așez palmele pe umerii săi în speranța de a-l surprinde.

— Bună, Jules! vocea sa mă face să îngheț pe loc.

Nici măcar nu s-a întors spre mine când m-a salutat. Abia acum a făcut-o. Cu zâmbetul său specific, Nathan mă privește cu o sprânceană ridicată.