13th Street

41. Ea este nebunia mea pură

     42. Ea este nebunia mea pură.

     Sunt dependent de ea. Sau obsedat? Probabil amândouă. De când am simțit-o tremurând sub mine, mintea mea a devenit toată a ei. Fata asta mă domină și mă subjugă. Mă are la picioarele ei și nici măcar nu își dă seama de lucrul ăsta. Zâmbesc ca un tâmpit în preajma sa și totul se rezumă la ea. O doresc în orice moment al zilei și nu știu cum naiba să mă înfrânez ca să n-o sperii. Mă ațâță cu orice face. Și altul s-ar speria din cauza amalgamului de emoții pe care-l stârnește fata mea sălbatică în el, dar eu– eu tremur tot de entuziasm din cauza asta. Mi-am dorit-o mult prea mult timp și acum ar fi o prostie să mă simt speriat că ea a intrat în mintea mea și s-a instalat acolo.

     Acum pot să spun că am tot ce mi-am dorit vreodată în viață.

     Simt că am lumea la picioare.

     Încep să mă apropii de ceea ce alții ar numi un om stabil. Nu mai am probleme atât de mari cu somnul și au trecut mai mult de două săptămâni de când nu am mai apelat la somnifere. Nevoia de-a merge la sala de sport a lui Ford a dispărut aproape de tot. Nu mai sunt pornit să ard lumea din temelii și încep să fiu mult mai maleabil. Și toate astea mă fac să mă simt al naibii de viu.

     Dar dacă mi-o ia cineva de lângă mine, atunci o să aduc Iadul peste toți.

     Nu cred că o să mai pot funcționa încă o dată bine dacă pleacă din viața mea. Maldita sea, ea este a mea! Doar gândul că altcineva ar putea să o facă să dispară din viata mea, mă face să gândesc ca un dereglat. Deși văd în ochii ei cum mă dorește și vibrează deodată cu mine, tot nu câștigă liniștea înaintea haosului din mintea mea. Încrederea ei în mine încă se clatină. Nu a ajuns în acel punct în care e de-ajuns să se uite la mine și să simtă că pot avea grijă de amândoi și de lumea noastră. Și, cumva, e de înțeles. Ea a crescut alături de mine și frații mei, dar a dispărut din viețile noastre când noi am decis să avem lumea la picioarele noastre. Încă nu își dă seama că sunt dispus să merg până în Iad pentru ea și familia mea.

     — Dacă mai lași vreodată să se întâmple așa ceva, îți rup capul!

     Kike mă lovește peste ceafă, trântindu-se lângă mine pe scările verandei. Am lăsat-o pe Juls în sufragerie cu fetele când am simțit că este cu adevărat bine. Am stat cu ea în foișor și-am ținut-o în brațe până ce pieptul ei a început să se miște normal. Buzele ei mi-au dezmierdat gâtul și nenorocitul de mine a vrut să o ia acolo pe bancă, din cauza poftei pe care mi-o trezește în mine și cu cel mai mic gest. Am făcut eforturi supraomenești să stau potolit și să nu-i rup pantaloni scurți și tricoul de mătase.

     — Taci naibii! Nu-mi aminti.

     Își aprinde o țigară pe care i-o șterpelesc, primind o căutătură mortală din partea lui. Dar pot să o văd. Kike este împlinit din toate punctele de vedere. Este fericit și pentru asta trebuie să-i mulțumesc acelei zăpăcite.

     — Mi-a fost dor să te văd atât de liniștit, murmură printre fumul de țigară care-i părăsește buzele.

     Zâmbesc senin.

     — Mă vindecă. Știe cum să mă facă să-mi doresc de-adevăratelea să fiu versiunea mea cea mai bună. Ea m-a rupt în două, iar acum a revenit și coase acele părți cu zâmbetul ei luminos. Vreau să am totul cu ea, Kike!

     — Atunci fă-o să vrea același lucru! Când sunteți împreună străluciți.

     — Asta mă lupt să fac, zic și trag din țigară. De mult timp, adaug încet.