13th Street

44. Nu ești suficient pentru mine

     44. Nu ești suficient pentru mine

     Este nebunie curată în momentul ăsta la mine acasă. De la Julian până la Ford, toți sunt prezenți și pregătiți să se facă praf la petrecerea ce am organizat-o împreună cu zănatica colorată. Jumătate din cei care fac parte din banda lui Ford sunt aici alături de iubitele sau amicele lor. Cealaltă jumătate care închide cercul e alcătuită din toți tipii și toate tipele din liceu cu care ne-am înțeles de-a lungul celor patru ani de liceu. O să facem gălăgie în noaptea asta. Coco m-a înnebunit timp de două zile cu toate rahaturile pe care le-a vrut pentru decor, dar nu o să neg că a ieșit spectaculos în final, deși am fost târât prin tot orașul două zile întregi, regretându-mi existența.

     Ghirlandele de lumini agățate meticulos deasupra capetelor noastre arată mișto. La fel arată și acel mini-bar pe care l-a improvizat din mai multe cutii colorate din lemn pe care le-a găsit prin garajul tatei. A făcut chiar și-un foc de tabără într-un butoi de fier pe care l-a mascat cu pietre, iar în jurul lui a pus câte scaune a găsit, făcând astfel și un loc unde să îți tragi sufletul. Kike a stat toată ziua și-a privit-o fără să-și ia ochii de la ea, făcându-i pe plac după ce eu am amenințat-o că-i tai părul dacă nu mă lasă să iau o pauză. M-am pricopsit cu sandalele ei aruncate după mine și câteva înjurături usturătoare.

     — Unde e Juli? vocea lui Ford îmi atrage atenția, scoțându-mă din contemplare.

     Asta aș vrea și eu să știu. De două ore îi este închis telefonul. Dar ea a dispărut de mai bine de cinci ore bune. Am sunat-o când am terminat cu toate pregătirile și lumea a început să vină, dar telefonul ei e mort. Julian își aruncă privirea asupra mea, așteptând și el răspunsul la întrebarea pusă de prietenul său cel mai bun. Sorb o gură din băutura cu puțin alcool pe care mi-am pregătit-o singur, simțind imediat gustul dulce pe gât.

     — Nu am nicio idee. Probabil se pregătește să vină, răspund în cele din urmă, ignorând sentimentul ciudat care mă acaparează.

     Kike apare lângă noi, înconjurat de toate prietenele noastre, mișcându-și obraznic șoldurile, făcându-ne să râdem. Coco își strecoară brațele în jurul taliei lui, trăgându-l spre trupul ei micuț într-un fel care spune clar și tare este doar al meu. Zâmbesc la vederea acestui lucru. Fata asta l-a iubit dinainte ca idiotul de Kike să-i acorde atenția cuvenită. Așadar, merită să-și pună amprenta pe el în fața întregii lumi.

     — Coco! o strig, iar zâmbetul ei colorat îmi înmoaie inima. Nu știi pe unde umblă fata mea?

     Sentimentul tâmpit de mai înainte începe să mă stăpânească tot mai tare. Ce rahat! Nu se întâmplă nimic. Nu văd de ce creierul meu încearcă să își tot facă scenarii tâmpite. Mai mult ca sigur îmi pregătește o surpriză. Zilele trecute a fost cu gândurile în altă parte în majoritatea timpului, zâmbind cu gura până la urechi. Zâmbetul lui Coco piere, făcându-mi starea să se agraveze. Kike îmi prinde expresia feței, iar o umbră îi traversează ochii sălbatici.

     — Nu pot da de ea, răspunde repede, are telefonul închis. Am fost în urmă cu câteva minute până acasă la ea, dar nu e nimeni prezent.

     Julian urmărește degetele mele care strâng cu putere paharul, apoi îmi trage cu ochiul, asta fiind probabil o încercare de-a mă face să mă calmez. Ford își duce telefonul la ureche și-l aud întrebându-l pe cel de la capătul celălalt dacă nu văzut-o prin oraș pe Juls. Nu mă miră deloc acest lucru. Toți îl respectă, iar când Ford îi sună și le cere ajutorul, ei îi dau orice informație dețin fără să stea pe gânduri. Termină de vorbit și-și strecoară telefonul în buzunar, rânjind mulțumit.