13th Street

45. Jocul dintre noi a început

     45. Jocul dintre noi a început.

     — Orice vrei să distrugi, oprește-te o clipă și rememorează totul din nou! glasul poruncitor al lui Julian străbate prin toate gândurile mele nebunești, opridu-mă în loc.

     Îmi închid ochii și-mi las capul pe spate, mușcându-mi dureros de tare buzele, ținându-mi în continuare părul în pumni încleștați. Inima îmi pompează cu viteză sângele în vene, făcându-mă să am impresia că o să puște din moment în moment. Un milion de gânduri îmi rup capul, izbindu-mă iar și iar de același acel animal din mine care tocmai s-a trezit dintr-un somn lung și vrea să sfâșie tot în calea lui. Imagini cu Juls cum s-a topit în mine, cum a tremurat sub atingerea mea păcătoasă, cum m-a sărutat cu atât de multă dorință de fiecare dată, cum mă respira efectiv, cum mă făcea al ei, vin una după alta în ritm alert, atingându-mi sufletul și mintea, revendicându-le înapoi pe amândouă. Toate cuvintele ei pe care mi le-a spus când am avut cea mai mare nevoie să le aud, mă lovesc cotropitor în toată ființa, făcându-mă să mă simt mai treaz ca niciodată. Îmi las capul în pământ și îmi deschid ochii, lăsându-i să privească tatuajul de pe încheietură.

     — Ești păcatul meu cel mai râvnit, citesc cuvintele cu voce tare, iar un val năucitor de nebunie pură îmi sărută tot trupul. Iar tu, Juls, ești păcatul meu cel mai iubit, termin propoziția pe care i-am spus-o în acea dimineață în care mi-am făcut tatuajul.

     Amintirea acelei dimineți mă îmbrățișează strâns, urmată îndeaproape de noaptea în care m-a făcut al ei pentru prima dată. Iar amintirile continuă să vină. Ferma lui Carlos. Red Lights. Camera mea. Camera ei. Terasa mea. Toate locurile în care ea a fost a mea îmi lovesc scuturile, făcându-mă să încep să gândesc lucid. Tot mai lucid. M-am lăsat orbit de durerea nenorocită pe care mi-a adus-o acel sărut răvășitor, iar de acolo totul s-a dus naibii pentru mine, ea și restul lumii.

     Dar acum nimic nu mai are sens.

     Refuz să mă mai agăț de tot ce s-a întâmplat în urmă cu câteva minute. Fata mea sălbatică nu l-ar fi sărutat niciodată pe tâmpitul ăla de Asher dacă nu ar fi fost pusă la colț. Juls a mea nu mi-ar fi făcut niciodată ce mi-a făcut în noaptea asta dacă amenințarea din jurul ei nu ar fi extrem de gravă. Refuz cu toată ființa mea să mai cred în tot rahatul care s-a întâmplat până acum. Trebuie să fie așa, altfel o să-mi pierd mințile dacă mă duc după ea și tot ce s-a întâmplat e real.

     Nu are cum să fie real.

     Chiar dacă Juls nu a nutrit încă pentru mine aceleași sentimente intense pe care le am eu pentru ea de atâția ani, știu că nici mult nu mai are până să ajungă să mă iubească cu fiecare celulă din corpul ei. Maldita sea, fata mea este îndrăgostită până peste cap de mine și tot ce însemn eu, iar asta nu dispare în câteva ore. Nu are cum. M-am lăsat atât de orbit de nenorocitul acela de sărut, de ochii ei goi și morți, de postura corpului ei care striga a indiferență totală, de felul în care Asher o atingea, de gemetele care i-au scăpat când el a făcut asta, de faptul că s-a zbătut cu disperare când am atins-o, încât nu am mai fost capabil să trec prin toate scuturile ei. Nu am fost niciodată un idiot atât de mare precum am fost în noaptea asta. Díos mío, am alungat-o cu ei. Merit premiul pentru cel mai mare prost din tot statul.

     — Ți-ai revenit! vocea lui Julian plutește în jurul meu, făcându-mă să-mi ridic ochii din pământ și să mă lovesc de imaginea lui mortală.

     E înfiorător. E atât de scos din sărite în clipa asta, încât mă mir că mai poate sta locului. Ford stă imediat lângă el, privindu-mă mediativ, cu niște ochi scăldați în cea mai pură furie. Carlos și Chase și-au suflecat mânecile, având niște priviri de șacali, așteptând parcă să fie eliberați din cușcă. Kike are telefonul la ureche, ascultând ce-i spune cel de la celălalt capăt, expresia feței sale fiind o combinație între nebunie și luciditate.