25. Nu te-am urât niciodată

21.4K 1.3K 156
                                    

     25. Nu te-am urât niciodată
    
     Răspunsul meu i-a provocat un alt val de plâns. Brațele mele sunt sigilate în jurul ei, iar cu buzele, îi dezmierd pielea din spatele gâtului. Plânge cu suspine și nici măcar nu știu ce simt acum. Sunt atât de derutat din cauza acțiunilor ei, încât nici măcar nu știu unde cum să gestionez totul. Aș vrea să-i opresc lacrimile, dar ce rost are să-i îndrug acum niște minciuni doar pentru a-i alina suferința pe moment? Nu are niciun rost. Ea trebuie să învețe să trăiască cu River din prezent. Ăsta sunt și am de gând să-i arăt toate laturile mele fără să am nicio reținere și fără să îndulcesc vreo acțiune. Nu are niciun sens să-i arăți unui om ceea ce își dorește, doar pentru a-i hrăni o iluzie, pentru că la final îți vei da seama că ai distrus două inimi.

     — Ești atât de diferit acum, o aud șoptind pe un ton sugrumat.

     Strâng din ochi.

     — Nu poți rămâne mereu aceeași persoană, Juls.

     — Știu, Riv. Și înțeleg, dar este greu să accept că nu te mai cunosc așa cum o făceam cândva.

     — Iar deschizi aceea ușă, o atenționez. Doar las-o închisă cât suntem aici.

     — Îmi pare rău, murmură și un val de liniște mă săgetează când îmi dau seama că nu mai suspină.

     Aprob printr-o mișcare ușoară a capului, apoi îi sărut tatuajul, zâmbind îngâmfat în interiorul meu.
Îmi arunc ochii pe telefonul de lângă noi și-mi iau un braț din jurul lui Juls pentru a vedea ce oră e. E șase dimineața, dar întunericul gros de afară nu dă semne că ar vrea să plece. Îmi întorc atenția spre spatele ei gol, lovindu-mi buzele iar de pielea fierbinte și moale. Nu o să pot descrie în cuvinte ce mi-a provocat când am realizat cu adevărat că trupul ei cald este lipsit de haine. Am fost lovit de-o grămadă de sentimente care au fost în contradicție totală. Nu știu cum de a decis să se destindă atât de tare în preajma mea, dar știu sigur că eu o să-mi pierd mințile după noaptea asta. Mai mult decât mi le-am pierdut după ce am aflat că ea a fost a lui Asher.

     Sunt atât de amorțit încât abia îmi simt corpul în unele locuri. Lovitura pe care am căpătat-o la cap, pulsează și-mi răspândește durere doar când îmi întorc capul mai vioi în pernă. Să fii între realitate și abis chiar e înspăimântător. Sentimentul oribil pe care l-am experimentat în noaptea asta a fost cel mai de rahat lucru care mi s-a întâmplat până acum. Auzeam vocile lor, dar erau doar un zumzet pe fundal și numai unele cuvinte reușeam să le deslușesc. Am încercat cu disperare să mă cațăr înapoi în realitate, dar corpul meu nu a mai făcut față.

     Am nevoie acută de somn. Prezența lui Juls m-a ajutat să dorm câteva ore de somn adânc în dățile în care am dormit cu ea de când am început să vorbim din nou. Iar acum când știu că ea este lângă mine, pot doar să mă bucur că voi avea parte de cadoul acesta. Se mișcă în brațele mele și se întoarce spre mine, iar lumina pe care o aruncă șemineul spre noi, îi îmbracă corpul, făcându-mi buzele să zvâcnească dureros. Părul îi dansează în jurul umerilor, iar lanțul pe care îl are de la mine îi atârnă până deasupra sânilor. Îmi ling cu vârful limbii buza inferioară, fără să mă pot abține măcar.

     Îi mângâi cu privirea fiecare curbură și când ochii îmi rămân pe bucata de material care o mai acoperă aproape uit de tot ce ne înconjoară. Reacționez la ea așa cum nu am reacționat la nimeni niciodată. O să fie al naibii de greu să mă controlez acum. Sunt complet dezbrăcat, cu psihicul la pământ, cu un corp abuzat, iar ea stă în fața mea în felul acesta, probabil așteptându-se să mă port exemplar.Îmi prinde fața între palmele ei și-și aduce buzele aproape de ale mele, lăsându-și respirația să-mi mângâie gura.

13th StreetUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum