13th Street

55. Tu ești pulsul meu

     55. Tu ești pulsul meu.

     Dacă mi-ar cere cineva să definesc fericirea, aș răspunde fără să stau pe gânduri un singur cuvânt. Juls. Nu am vrut niciodată ceva cu atât de multă ardoare. De mic copil am tânjit după ea. Iar acum este a mea pentru toată viața. Încă sunt în transă de la nuntă. Au trecut patru luni, dar pentru mine parcă ar fi trecut o zi. Sunt atât de împlinit și de fericit, că parcă aștept ca din minut în minut să apară cineva și să-mi spună că totul a fost doar imaginația mea. De vină pentru rahaturile astea de gânduri sunt coșmarurile care nu mă slăbesc deloc. Sunt la fel de violente. La fel de vii.  Noah Brekker m-a distrus psihic pentru toată viața.

     Prin tot ce m-a făcut să trec, m-a învățat să cunosc cu adevărat definiția disperării. Sunt nopți în care nu mai pot să adorm la loc după ce mă trezesc dintr-un coșmar. Tot ce fac e să stau și să privesc în gol, zicându-mi într-una că sunt treaz și că ea e bine. Dar nopțile cele mai oribile sunt cele în care Juls se trezește țipându-mi numele și repetând într-una să nu mă arunc în flăcările exploziei. Plânge până adoarme la loc, clipe în care e cuprinsă de-o nebunie bolnavă. Iar în acele momente regret până la cer că nu l-am ucis. Una e să fiu eu dărâmat, iar alta e să o văd pe ea atât de distrusă. Și mă urăsc atât de tare în acele momente pentru că nu pot să o vindec.

     Dar jur pe Dumnezeu că o să fac și imposibilul ca să o vindec.

     În vară am vizitat Creta, Barcelona, Canberra, Moscova, New Delhi, Bali, Tokyo și Cape Town. Nebunie pură în fiecare oraș. De la Julian la Angel, de la Rylee la Rose, toți au venit cu noi și pot spune cu mâna pe inimă că am avut parte de cea mai originală lună de miere pe care a avut-o cineva vreodată. Am luat fiecare destinație cu asalt și am făcut să merite fiecare secundă. Minut după minut, am putut vedea cum fiecare dintre noi a început să se vindece puțin câte puțin. Mai puțin Angel. Nici nu cred că își va reveni vreodată complet. De câte ori mă uit la el, fără să vreau, mă văd pe mine. Pentru că aș fi fost exact ca el dacă Noah mi-ar fi luat-o pentru totdeauna pe Juls.

     Angel a devenit în scurt timp unul dintre oamenii pe care îi caut noaptea când am nevoie să fiu oprit și controlat. Și când nu poate să mă potolească el, Ford apare de nicăieri și mă liniștește. Dar sunt atât de naiv. Fug de Julian și Kike, pentru că știu că îi doare să mă vadă în stările acelea, dar de ei nu poți să fugi niciodată. Nu eu. Așadar, când se întâmplă să îmi pierd mințile, toți patru sunt acolo să mă repună pe picioare. Și câteodată e cât de brutal se poate. Pentru că vechile obiceiuri încep să mă bântuie din nou.

     Încerc cât pot de mult să mă feresc de Juls când sunt în acea stare, dar e imposibil. De fiecare dată când plec de acasă cu gândul să fac ceva ce o să regret, ea apare oriunde aș fi și mă ia acasă. Nu țipă. Nu mă pune la zid. Nu se ceartă cu mine. Nu-și iese din minți niciodată. În schimb, de fiecare dată, mă face al ei până la epuizare. Și pentru asta m-am îndrăgostit și mai rău de ea. Pentru că în acele momente disperarea și nebunia dispar, fiind înlocuite de pacea de care am atât de multă nevoie. Mă vindecă și mă reîntregește. Am ajuns să fiu eu înaintea tuturor pentru ea. Iar sentimentul e cât se poate de copleșitor, pentru că am trăit zile în care ea nu a avut asemenea sentimente pentru mine.

     O să o iubesc pe femeia asta până la sfârșitul zilelor mele.

     E weekend și eu conduc pe autostradă spre orașul nostru, zâmbind la gândul că în noaptea asta se va ține una dintre petrecerile legendare din 13th Street. Da, conduc. Când a început facultatea, mi-am dat seama că nu mai pot să stau fără mașină. Părinții mei au fost atât de încântați că vreau permisul de conducere, încât a doua zi după ce le-am spus, ne-am trezit în fața blocului în care stăm când suntem la facultate cu Mustangul negru al tatei. Da, acea mașină pe care nu a vrut să i-o dea nici lui Kike, nici lui Julian. Am zâmbit ca un tâmpit înfumurat când am văzut mașina formidabilă, formând imediat un apel video între mine, Kike și Julian. A fost cât se poate de comic. Amândoi s-au plâns că nu au fost iubiți niciodată de către tata.