13th Street

13. 13th Street, inima Bronxului

     13. 13th Street, inima Bronxului.

     Dacă m-aș întinde puțin, buzele mele ar ajunge peste ale lui. Gustul lor s-ar prelinge din nou peste ale mele, iar simțurile mi s-ar activa toate deodată. Doar puțin. Stomacul îmi joacă după un ritm nebun de samba, iar mâinile ard de nerăbdare să se bage în părul său. Dumnezeule, visez cu ochii deschiși la River. Ce rahat am? În momentul acesta, singurul lucru de pe lume la care râvnesc sunt buzele lui. Trebuie să plec acasă. Nu sunt bine deloc. Sunt pe cale să fac o prostie pe care o voi regreta imediat după. River îmi prinde sentimentele, dar contrar așteptărilor mele, nu mai este amuzat deloc. În locul expresiei amuzate, a apărut o expresie senzuală.

     — Declarația ta m-a luat prin surprindere, spun și, cu greu, mă retrag mai în spate, prinzând părerea de rău care i-a străbătut fața pentru puține secunde.

     — O să te obișnuiești pe parcurs, râde, apoi se ridică și merge spre geam, trăgând perdeaua.

     — S-a oprit ploaia? întreb cu jumătate de gură.

     — Așa repede vrei să scapi de mine? se întoarce și-și bagă mâinile în buzunarele pantalonilor, fapt care îmi atrage atenția asupra brațelor sale.

     Înghit în sec.

     — Nu. Dar mă gândeam că poate ți-am irosit destul din timp pe ziua de azi. Nu vreau să întrec măsura, zic stânjenită.

     Vine spre mine și se oprește în fața mea, purtând pe buze un zâmbet încurcat.

     — Nu mi-ai irosit ziua, se oprește din vorbit și-și duce degetele spre bărbie, iar în privire îi apare puțină răutate. Doar am pierdut 50 de dolari din cauza ta, spune serios.

     Începe să râdă când îmi surprinde privirea nedumerită.

     — Trebuia să joc o partidă de biliard cu Jake. Îl știi? Tipul acela care are frumusețea aia de Harley Davidson, adaugă, trecându-și degetele prin păr ușor umed.

     — Cum aș putea să nu-l știu? spun râzând. De câte ori trece pe la liceu ca să o vadă pe Jane, inima îmi cade în stomac când îi aud motorul ambalat, recunosc și el mă privește pe sub gene.

     — Hei, ne concentrăm pe faptul că eu am pierdut acei bani, nu pe faptul că ai vrea să te ducă o tură, mă admonestează serios, dar eu încep să râd când îi văd expresia ciudată.

     — De unde știi că ai fi câștigat?

     Acum râde cu toată gura.

     — Mai are rost să îți răspund la întrebare?

     — Ești atât de modest, spun și-mi pun palma pe piept pentru efectul dramatic, câștigând de la el un zâmbet răutăcios.

     Își deschide gura să-mi răspundă, dar soneria telefonului îl oprește. Răspunde și se încruntă, expresia amuzată de pe fața sa, dispărând încet și sigur.

     — O să încerc să ajung cât pot de repede, răspunde îngrijorat, apoi închide telefonul.

     — S-a întâmplat ceva? întreb, dându-mă jos de pe scaun.

     Își închide ochii, trăgând o gură de aer sănătoasă.

     — Kike s-a întâmplat. Este beat, cred, și are chef de o bătaie. Este într-un bar din campus și caută scandal cu băieții din echipa de fotbal. Imaginează-ți doar ce i se va întâmpla dacă intră într-o bătaie cu câțiva inși. Julian și Rylee sunt plecați din campus și eu sunt singurul care pot ajunge cel mai repede la el.