13th Street

29. Doar te fac a mea pentru totdeauna

     29. Doar te fac a mea pentru totdeauna.

     Nebunie. Asta simt în secundele astea în care el se uită la mine în felul acesta mistuitor. Ticălosul își scoate limba și și-o trece chinuitor de lent peste buze, privindu-mă fix în ochi, lasându-mă să văd cum dorința îl face scrum. Și contrar faptului că mă lasă să văd tot ce simte, nepăsându-i că-l citesc, tot eu sunt cea copleșită. Fetele se zgâiesc în continuare la noi, de fapt cred că toată lumea se zgâiește la noi, deoarece River nu s-a sfiit să vorbească pe un ton jos. Ultima declarație a spus-o pe un ton ridicat, atrăgând toate privirile asupra lui. Zâmbește îngâmfat înainte să-și lovească buzele păcătos de sexi de ale mele. Vrea să adâncească sărutul, dar eu rămân inertă.

     — De ce simți nevoia să-ți pui amprenta pe mine? reușesc să articulez. Noi doi nu suntem un cuplu, Riv.

     Șoptesc peste buzele lui, simțind și eu duritatea cuvintelor mele. Râde scurt și mă mușcă de buza inferioară.

     — Orice mi-ai spune acum, nimic nu mă va face să plec de lângă tine. Aruncă-mi în față tot ce simți nevoia, dar tu vei pleca de aici doar cu mine, cariño. Sub nicio formă nu-ți vei petrece noaptea asta cu altcineva.

     — Ești praf, așa-i? murmur învinsă.

     — Suficient cât să-mi ies din minți dacă nu vii cu mine acasă, răspunde degajat.

     — Profiți de mine, ticălosule! răspund repede, câștigând un surâs dulce din partea sa.

     — Nu-mi pasă ce trebuie să fac. Sunt în stare să mă pun și-n genunchi în fața ta dacă asta te face să vii cu mine.

     Mă sărută scurt și apăsat, apoi se retrage și-mi zâmbește pierdut. Îmi trage cu ochiul și, cât ai clipi, mă sărută pe nas, scăpându-i iar un surâs.

     — Díos, ești beat rău! De ce ai băut, Riv? Julian mi-a spus că nu obișnuiești să bei cantități mari de alcool.

     — Pentru că sunt un idiot, răspunde fulgerător de sincer. Gândul că voi sta și a șaptea noapte la rând fără tine, m-a îngenuncheat. Și-am obosit să te tot pierd, Juls!

     Doamne! Îl trag spre mine și-i îngrop capul în gâtul meu când îl îmbrățișez. Mâinile sale se sigilează în jurul taliei mele, strângându-mă puternic. La rândul meu, îl strâng atât de tare, dorindu-mi să-l fac să vadă că sunt chiar aici.

     — Îmi pare rău pentru că nu ți-am dat niciun semn cât am fost la dracu' și pentru cuvintele usturătoare din noaptea asta, șoptește fără urmă de amuzament în glas.

     Îl sărut apăsat pe gât, repetând gestul.

     — E ok. Sunt bine, răspund folosind o voce liniștitoare. Vrei să mergem acasă? îl întreb când mă retrag din îmbrățișare.

     Mă apucă iar de obraji, privindu-mă fericit din cale afară.

     — Cât timp sunt cu tine, nu-mi pasă unde suntem sau mergem.

     Fără să anticipez, se apleacă și mă ridică în brațele lui. Mă saltă în sus, apoi îmi pune picioarele în jurul său, iar palme sale se lipesc de fundul meu. Își dă capul pe spate și râde cu toată gura, emanând în jurul lui un aer autentic. Mă prind de umerii lui, fiindu-mi frică să nu-și piardă stabilitatea, dar se ține bine pe picioare. Surprinzător de bine chiar.

     — Vreau să știe toată lumea că fata mea sălbatică îmi deține inima! strigă fericit și inima îmi sare afară din piept.

     Își întoarce privirea spre mine și-mi trage cu ochiul, dar sunt prea încremenită ca să mai reacționez. Pe fundal, îi aud pe părinții lui Carlos cum îi spun că sunt mândri de el, iar pe băieți îi aud fluierând și pe fete chițăind. Riv scutură din cap, zâmbind luminos. Pășește spre ceilalți, iar eu încă nu reacționez. Inima mea proastă a luat declarația lui și-a lipit-o pe acel loc din ea care îi este rezervat lui River, fără să bage de seamă că această declarație a fost făcută într-un moment de euforie.