13th Street

19. Ți-am dus dorul zilele astea

19. Ți-am dus dorul zilele astea

Chris se retrage din sărut și-și pune mâine palmele de-o parte și alta a capului meu, analizându-mă atent. Zâmbesc slab din cauza gândului care-mi lovește creierul dintr-odată. Nu sunt răvășită, picioarele nu-mi tremură și nicio căldură nu-mi traversează pântecul. Nu simt nimic din ce am simțit când River m-a sărutat, iar asta îmi face inima să vrea să se ghemuiască într-un colț. Înainte ca Chris să mă sărute, îmi trecuse prin cap că poate dacă mă voi săruta cu alt băiat, îmi voi da seama că de fapt nu simt pentru River nimic mai mult decât o atracție idioată. Iar acum...

- Mi-a plăcut cum s-au simțit buzele tale, dar nu vreau să concurez cu băiatul care îți ocupă mintea, aud cuvintele lui Chris și revin imediat înapoi cu picioarele pe pământ.

- Eu... își mișcă brațul drept și-și pune un deget pe buzele mele, oprindu-mă din vorbit.

- E ok. Nu trebuie să spui nimic și nici nu trebuie să te simți prost. Suntem doi oameni care ne-am sărutat și am savurat asta, restul rămâne în mintea noastră.

- Ești sigur că ești om și nu ceva extraterestru? murmur râzând cu stângăcie.

Râde și el, apoi își strecoară un braț pe după gâtul meu, îndemnându-mă să-l urmez. Ne băgăm înapoi printre ceilalți, patinând încet.

- Nu-mi place să fiu visător. Încerc să mă agăț în fiecare zi cât mai mult de realitate.

- Îmi place de tine tot mai mult, spun și primesc un zâmbet înfumurat din partea sa.

- Continuă să vorbești așa și îți voi pune o verighetă pe deget, replică și începe să râdă copios.

Îl imit, fiind prea amuzant ce a spus, iar brațul pe care și-l pune în jurul taliei mele pentru a mă ține bine pe picioare, îmi oprește orice mișcare. Râdem amândoi ca doi copii de grădiniță, nebăgând de seamă că atragem privirile celorlalți asupra noastră. Îmi bag capul în pieptul lui Chris, râzând cu la fel de multă poftă.

- Ce este atât de amuzant? aud vocea lui Coco de undeva din față și-mi întorc privirea, iar pieptul îmi explodează direct când ochii îmi cad pe silueta lui River.

Inima mi se rostogolește din stânga în dreapta, stomacul îmi joacă în ritm de samba, iar creierul intră în picaj. Poartă o pereche de pantaloni cargo negri și-o bluză albă cu sigla de Lakers pe brațul drept, ținută completată de niște Vans galbeni. Are mânecile suflecate, lăsând la vedere pielea care pare și mai bronzată din cauza materialului de-un alb strălucitor. Palmele îi alunecă în buzunarele din față ale pantalonilor, iar pe buze îi apare un zâmbet răutăcios. Privirea verzuie îi cade pe fața mea, apoi îi coboară până pe brațul pe care-l are Chris pe talia mea, urcând înapoi pe buzele mele. Zâmbește iar în acel mod răutăcios. Lângă el este Kike, care ne privește amuzat din cale afară.

Ce caută ei aici? Ah, da, Anne-Marie a vizitat patul lui River. Afurisita nebună.

- Cariño, te caut de mai bine de două ore. Îmi frângi inima! vorbește River și-mi ies ochii din cap când aud ce scoate pe gură. Te-am sunat de mai multe ori, bebé! continuă prefăcându-se trist.

Ah, ticălosul. Nu-mi vine să cred că face asta.

- Ah, el este tipul? întrebă încet Chris, pe un ton surprins. Sunteți împreună? șoptește înapoi, părând și mai băgat în ceață.

- Da, el este, șoptesc, nemaiținând cont că tocmai i-am recunoscut lui Chris acest lucru, deși abia îl cunosc.

- Bebé, de ce îmi faci asta? mă întrerupe Riv, vorbind iar pe același ton trist. Tipule, este iubita mea de 4 ani, spune și mă înfundă râsul.