" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur p...
Capitolul 2 Victima Diavolului "Pentru că atunci când te-am văzut pentru prima oară, am știut că tu ești cel pe care îl așteptam de o viață. "
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am înghiţit în sec, speriată... pe fundal se auzea o melodie al dracu de potrivită " Gangsta' Paradise" şi mi-a înţepenit tot trupul. Nu mă voi putea niciodată obişnuii cu viaţa asta. Nu o să mă descurc. Probabil o să dau greş din prima.
Din spatele blondului au apărut imediat o grămadă de persoane, holbându-se la mine, parcă nevenindu-le să creadă. Probabil pentru că nu erau obişnuiţi cu aşa fete fricoase cu mine. Cred că arătam de parcă aş venii de pe lună, speriată de bombe.
- O nouă fată în echipă? şuşoteşte unul dintre ei. Ce naiba? Nu i-a anunţat nimeni că sunt fată?
Dintr-o dată toţi s-au dat într-o parte, făcându-mi loc să intru. Simţeam că mă lasă picioarele. Mi-am dus o mână la frunte, încercând să nu mă pierd cu totul şi să leşin aici din prima.
- Eşti ok? mă întreabă o voce caldă, feminină, în timp ce-mi prinde braţul. Gestul ei m-a ajutat, reuşind să-mi recapăt echilibrul.
- Acum da! am spus, oferindu-i un zâmbet pe care mi l-a returnat.
Toţi păreau cam obosiţi şi posomorâţi şi nu ştiu dacă chiar au avut treabă, sau nu-i prea încânta prezenţa mea. Am făcut cunoştiinţă cu toţi, aproape. Aflasem că cealaltă fată e la duş şi habar nu are că sunt aici.
Aflasem că pe blond îl cheamă Christian şi are un frate, de care trebuie să mă feresc. Nu primisem explicații, ci doar m-au avertizat să nu îi stau în cale, atunci când îl voi cunoaște.
În echipă mai erau 2 băieţi, Zayn şi Kevin. Kevin era un adevărat pachet de muşchi. Era de trei ori cât mine, chiar întrecându-l pe Aliid. Era genul pe care nu îl poţi trece cu privirea. Avea un zâmbet de milioane. Purta o bluză mulată perfect pe braţele şi pieptul lui, neagră, la fel ca părul său şi îţi dădea impresia că va plesnii în secunda următoare.
Zayn arăta la fel de bine, dar nu era atât de înalt ca ceilalţi. Avea părul şaten deschis şi ochii verzi. Nu am putut să nu-i observ pansamentul de pe mână, semn că avea o rană destul de serioasă. Mai ales că se încrunta de fiecare dată când era nevoit să o mişte. Începusem să fiu tot mai convinsă că abia au ajuns şi ei acasă, dintr-o misiune, cel mai probabil.
Fata ce fusese cea mai prietenoasă cu mine, se numea Blair. Avea părul blond şi lung, buzele rozalii şi era mică de statură. Avea câteva şuviţe de un verde aprins şi mă făcea să mă simt ceva mai confortabil. Nu eram singura cu o culoare ciudată în cap. Ea mi-a arătat casa şi m-a ajutat să mă instalez în camera mea, făcând mereu câte un comentariu despre hainele mele care arătau " ca ale unui copil de 12 ani" , după spusele ei. Mi-a confiscat câteva, certându-mă că nu mă va lăsa să port asemenea porcării. Mi-am dat pur şi simlu ochii peste cap, lăsând-o să facă aşa cum vrea. Oricum nu mă mai simţeam atât de capabilă să port haine colorate. Mi-aş fi dorit să mă îngrop în hainele negre ale unei călugăriţe.
