Devilicious.

39. Cu toti demonii tai

Stateam singura in camera mea, privind in gol si gandindu-ma la toata discutia de mai devreme cu Damon si la cea cu Liam.
Viata mea se rasturnase cu susul in jos si niciodata nu am inteles mai bine ca si acum cat de mult iti poate afecta o decizie cursul vietii.
Damon avea dreptate. Nimic nu va mai putea fi la fel. Eu nu mai eram la fel.
Nu as mai fi putut niciodata sa ma intorc in orasul meu si sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. In putinul timp de cand eram aici, vazusem multe. Vedeam lumea cu alti ochi, oricat de exagerat ar suna.
Ii cerusem lui Damon o pauza. Aveam nevoie de timp sa diger noile informatii.
Voiam sa ii pun atat de multe intrebari, insa nu ma simtisem in stare in acel moment. Nu puteam sa mai scot nici un cuvant.
Avusese dreptate in atat de multe privinte. Faptul ca el era unul dintre conducatorii de aici schimba cu mult lucrurile. Desi sustinusem ca nimic nu ma va face sa il privesc altfel, nu fusese adevarat. Nu ma asteptasem la asta.
Si totul pentru ca nu reuseam sa nu il asociez cu Aliid. Mi-l imaginam pe Damon in locul lui, provocand atat de multe dezastre, fiind o astfel de persoana fara scrupule. Nu il judecasem pana acum, caci imi imaginam ca si el ajunsese in afacerea aceasta la fel ca si mine. Obligat. Din nevoie. Dar.. adevarul era altul si era crud. Nu ajungi sa conduci asa ceva fara sa vrei. Si gandul ca el voia tot ce se intampla aici imi provoca repulsie.
Nici nu isi imaginase cum inima mi s-a frant in mii de bucatele auzind numele lui.

" - Am nevoie.. am nevoie sa fiu singura, i-am cerut, inghitind in sec.

- Jessica, te rog.. nu te uita la mine in felul acela, ma roaga cu ochii in lacrimi, incercand sa imi prinda mana, insa m-am tras.

- Am nevoie de o pauza, Damon. Nu pot.. nu pot sa fac asta acum. "

Imaginile mi se derulau inca in minte si nu reusisem sa inchid un ochi toata noaptea. Si nici urmatoarele ce au venit.
L-am evitat zile intregi. Acasa, la scoala, la bar.
Ma simteam epuizata, dar nu atat fizic, cat psihic.
Dupa alta discutie cu fratele meu, acesta renuntase, cel putin pentru moment. Vazuse distantarea mea de Damon si probabil vedea asta ca pe un avantaj. Spera ca ii voi cere singura sa ma ia de aici. In schimb, odata cu trecerea zilelor, realizasem ca imi era tot mai greu sa stau departe de Damon.
Imi schimbasem "uniforma" de la bar, cu haine de casa si o rugasem pe Dara sa ma duca acasa.
Nu mai puteam sta nici un moment. Simteam ca ma voi prabusii.
Tot drumul, nu am scos nici un cuvant.
Damon ma rugase sa nu le spun celorlalti despre ce imi marturisise. Ei stiau anumite lucruri, dar nu si faptul ca Aliid nu era de fapt singurul care ii conducea. Asadar, intrebarile despre despartirea noastra nu au intarziat sa apara, insa, fetele au inteles ca nu vreau sa vorbesc despre asta si nu au insistat pe subiect.

- Am ajuns, ma anunta Dara si incuviintez, multumindu-i.

Fugisem grabita in camera mea si imi aruncasem hainele, dand drumul la apa in cada. Pierdusem numarul minutelor de cand zacusem acolo. Apa se racise de mult si pielea mea se incretise. Speram ca o baie fierbinte ma va face sa ma simt mai bine, insa ma simteam...pierduta.
Voiam atat de mult sa il vad pe Damon, insa de fiecare data cand se apropia de mine, mi-l imaginam pe Aliid. Mintea mea nu se putea controla sa nu ii compare. Nu voiam sa cred ca ar putea fi exact ca si el.
Incercase sa imi mai vorbeasca de cateva ori, insa intr-un final, a inteles ca am nevoie de timp si mi-l oferise.
Nu venise astazi la bar. Nu il vazusem nici macar la scoala si asta ma macina putin.

M-am asezat pe pat, incercand sa adorm, insa scenariile din mintea mea nu imi dadeau pace.
Se facuse ora patru si eu inca nu reusisem sa inchid un ochi. Trebuia sa fac ceva. Trebuia sa stiu ce il facuse sa isi doreasca sa se implice atat de mult in astfel de afaceri.

Am iesit din camera, intrand imediat intr-a lui, cat de incet putusem. Nu eram sigura ca venise acasa, insa il vazusem intins pe pat. Camera era slab luminata, dar reusisem sa ii disting silueta.
Un tricou de al lui era aruncat langa pat si nu m-am putut abtine sa nu il ridic si sa-l strang la piept, inhalandu-i parfumul.
Imi lipsise atat de mult. Ultimele zile fara el au fost groaznice si nu realizasem cat de mult il iubesc pana nu il vazusem acum, dormind, cu razele lunii mangaindu-i pielea.
M-am asezat usor pe marginea patului, apoi m-am intins langa el.
Mi-am plimbat degetele pe spatele lui si am oftat. Poate ca era unul dintre cei mai rai, dar langa el totul se simtea atat de bine.
Mi-am dus bratul in jurul abdomenului sau si mi-am lipit fața de omoplatul lui, plasand inainte un mic sarut. 

- Nici tu nu poti sa dormi? Ma intreaba soptit si tresar, auzindu-i vocea, dar nu ma dezlipesc de el, iar el nu face nici o miscare, in afara de a-si impleticii degetele cu ale mele.

- Nu pot sa dorm fara tine, ii marturisesc si se intoarce cu fata spre mine, apoi imi prinde chipul in palmele lui.

- Nu ma indeparta, Jessica, ma roaga si inghite in sec, iar un alt oftat imi paraseste buzele.
Ma trage in bratele lui si imi saruta fruntea, iar in acel moment toate gandurile ce m-au secat in ultimele zile s-au evaporat.
El nu era Aliid. Nu ar putea fi asa niciodata. Era acelasi de care m-am indragostit. Nu voiam sa mai stiu nimic, voiam doar sa nu imi mai dea drumul. 
Desi nu ii vedeam clar chipul, puteam sa imi dau seama ca ultimele zile si-au pus amprenta si asupra lui.
L-am imbratisat la randul meu si mi-am ascuns chipul in scobitura gatului sau. Imi fusese atat de dor de parfumul acela. De mirosul lui. De el.

- Mi-a fost atat de dor de tine, imi spune parca citindu-mi gandurile.
Am zambit si am plasat un sarut pe gatul lui, dupa care buzele mele le cautau infometate pe ale lui.

- Te vreau, Damon, ii marturisesc oprind pentru cateva secunde sarutul. Cu partile bune, cu partile rele, cu toti demonii tai.. Fa-ma a ta!