24. Last kiss

4.3K 298 39
                                    

- De ce ai fugit de mine, iubito?
Îi aud vocea puțin răgușita dar al naibii de senzuala. O făcea intenționat ca referire la ce se întâmplase acasă, eram convinsă.

- Nu am fugit, am vrut doar să nu întârzii la școală, mint eu, însă el chicotește.

- Ești o mică mincinoasă, nu-i așa? Întreabă prinzându-mi lobul urechii și mușcându-l ușor. Am gemut când l-am simțit iarăși atât de aproape de mine. Pieptul lui era lipit de spatele meu și îi puteam simții fiecare respirație.

- Damon, nu fa asta aici! Îl mustrez imediat.

- Ce fac? Întreabă cu un aer inocent care însă nu mă păcălea.

- Știi tu!

El râde și mă întoarce cu fața la el, dându-mi un sărut pasional, ca la carte.

- Haide! Mă trage fără vreun avertisment în poala lui, imediat ce se așează pe o bordură, lângă Chris.
Chris, desigur, rămăsese în urma cu știrile și ne privea surprins pe amândoi.

- Voi doi..? Când s-a întâmplat?

- Din prima clipă în care am văzut-o! Răspunde Damon convins iar eu încep iarăși să mă simt prost. Nu puteam să nu mă gândesc la Kevin, care acum suferea din cauza încăpățânării mele de a-mi nega sentimentele pentru Damon la început.

Chris nu mai scosese nici un sunet, fiind probabil încă șocat că Damon are o iubita. Și brusc îmi dau seama că nu am lămurit nici măcar ce e intre noi. Aveam se gând să rezolv și asta imediat ce vom rămâne singuri, dar acum aveam alta curiozitate.

- Damon, unde se tine tabăra? Spune-mi că e o insulă exotică!

- Iubito, pe o insulă exotică te voi duce eu! Acum vom merge la munte.

- Rahat! Țip puțin prea tare, total dezamăgită și nepotrivit pentru o domnișoară.

- Nu îți place frigul? Mă întreabă mușcându-mi jucăuș umărul. Pentru că am o mulțime de idei despre cum să te încălzesc.
Drace! Cu doar câteva cuvinte și un zâmbet ștrengar tipic Damon mă aprinsese în ultimul hal. Încercam să îmi stăpânesc imaginația, care deja îmi provocase viziuni cu mine și Damon intre așternuturi.
Mă săruta pe oriunde apuca și deși eram într-un loc public puteam simții un val de căldură străbătându-mi interiorul.

- Știam eu! Strigă Dara și o privesc nelămurită.

- Ce? Întreabă Chris luând-o în brațele lui.

- Că ăștia doi vor ajunge împreună! Arată spre noi și simt cum roșesc puțin. Singurul lucru care mă făcea să mă simt prost era faptul ca ei văzuseră înaintea mea ce simt pentru Damon, încă de când se presupunea că cel cu care sunt era Kevin. Îl zăresc undeva în depărtare și pe el, împreună cu Blair. Instinctiv mă ridic din brațele lui Damon, și deși pentru o secundă a părut deranjat, imediat ce a văzut motivul a aprobat din cap. Probabil se simțea la fel de vinovat ca și mine.

- Eu o sa plec puțin, spune apoi, iar gândurile mi-au fost confirmate. Kevin era încă supărat pe noi, iar faptul că am sta amândoi lângă el ar pune sare pe rană.
I-am zâmbit subtil și deși aș fi vrut să îl sărut, m-am abținut. La dracu cu alegerile mele proaste! Ce îi făcusem lui Kevin era cel mai nedemn lucru de până acum și avea să mă bântuie mult timp încolo.

Kevin se apropiase de noi și ne salutase, chiar și pe mine, deși eram convinsă că mă va evita.
Mă simțeam inconfortabil și îmi venea să intru în pământ. Toate privirile prietenilor mei erau pe noi doi, așteptând probabil o răbufnire sau măcar câteva cuvinte ironice. Dar eu știam că nu avea să îmi reproșeze nimic. El era diferit. Nu s-ar fi înjosit atât, cât să îmi ceara explicații, cum nu o făcuse nici când îi marturisisem adevărul. Nu avea să facă nimic ca să mă ia înapoi și nici nu ar încerca să mă rănească prin cuvinte. Eu eram doar o femeie care îl trădase, în schimb partea dureroasa venea din partea lui Damon. Pe el era supărat.

- Ați auzit unde mergem în tabără? Întreabă Blair entuziasmată și aveam impresia că eu eram singura care era dezamăgită.
Apăruse și Chloe, la fel de imbufnată din cauza locației și m-am bucurat că îmi mai împărtășește cineva părerea. După lungi discuții cu gașca a trebuit sa ne împărțim fiecare în săli, căci aveau să ne fie explicate pe îndelete regulile excursiei, iar în curte nu era nimeni atent.
Mă așezasem undeva la întâmplare și așteptăm ca profesorul de engleza să vorbească. Îl văzusem acum pentru prima oară, iar Blair mă anunțase cine e. La început crezusem că e unul dintre elevi, căci înfățișarea nu îl trăda deloc.

- Crede-mă, e al naibii de bun, dar al dracu de rău! Omul ăsta e diavolul în persoană, deși la prima vedere nu arată. O sa înțelegi după primul curs! Mă avertizează și chicotim amândouă. Era adevărat, chiar arăta bine și era atrăgător. Dar privirea de gheață îl dădea de gol. Speram doar să nu îmi fac prea mari probleme la noua școală.

Vorbisem și cu mama câteva minute la telefon, explicându-i că sunt ocupată cu școala și că voi merge în tabără, unde nu va fi semnal. Mințeam în mare parte, căci nu prea dădusem pe la școală și îmi părea rău că sunt nevoită să îi îndrug povesti. Pana și partea cu semnalul era inventată, căci uitam mereu să o sun și aveam nevoie de o scuză.
Speram că Aliid reușise să îmi potolească fratele bagacios, și că acesta nu va venii după mine. Liam era protectiv și nu gândea deloc când cineva drag era în pericol.

- Aș vrea să fiți toți atenți, pentru că dacă lipsește un singur act, nu veți putea urca în avion! Iar regulile de acolo sunt esențiale și nerespectarea lor aduce la pedepse ce sunt sigur ca nu le veți dorii în tabără!
Începuse să dicteze documentele de care aveam nevoie și sa ne înșire o lista de reguli. Băieții aveau cabanutele lor, iar fetele la fel. Era interzis să mergem în alte cabanute decât ale noastre, dar ceva îmi spunea că demonul meu nu își va putea tine ghearele departe de dormitorul meu, o săptămână întreaga.
Aveam posibilitatea să ne alegem singuri colegii de camera, unele fiind de câte doua, iar altele de câte patru persoane.
Damon mă grupase imediat cu Dara, iar pe el cu Chris și asta numai ca să poată să se strecoare în cabanuta mea, când ceilalți doi o ocupă pe a lui.

Când terminase de vorbit, eram liberi și eu căutam pe cineva să mă ducă. Blair se evaporase ca de obicei iar Damon fugise de Kevin.
Că tot mă gândisem, reușisem să mă ciocnesc fix de Kevin.

- Scuze, șoptesc ușor, nereușind să îl privesc în ochii.
Degetele lui se plasează sub bărbia mea, obligându-ma să îmi ridic privirea.

- Nu îmi place situația asta..mă eviți, vorbește apoi cu un glas spart și mă blestem pentru a mia oară că îi făcusem asta.

- Kevin, trebuie să știi că îmi pare foarte rău. A fost greșit ce am făcut. Am încercat să alung tot ce simțeam pentru Damon prin tine și....

- Nu te scuza. Am știut asta în fiecare secundă și totuși am insistat. Am sperat că vei reuși să mă alegi pe mine în locul lui.

Îl privesc uimita, cum adică știa?

- Da! Credeai că sunt orb? Că nu vedeam cum reacționai când erai în brațele mele și apărea el?

- Kev, îmi pare rău, la dracu! Nu pot sa cred că am putut fi atât de nemernica!

În locul unui răspuns, mă îmbrățișase cu teamă. Îl simțeam tremurând și mi-am așezat și eu mâinile în jurul gâtului său. Aveam nevoie de asta, să știu că nu l-am pierdut. Deși nu reușisem să îl iubesc în felul acela, devenise important pentru mine.

- Te duc acasă? Mă întreabă imediat ce ne-am desprins unul de celălalt și am aprobat bucuroasă din cap.

Urcasem în mașină și aruncasem o privire prin parcare după mașina lui Damon, însă lipsea.
Kevin pornise și imediat am și plecat de pe loc. Nu mă simțeam inconfortabil ca înainte. Eram în largul meu și îi mulțumeam că fusese atât de înțelegător.

Mașina oprise brusc pe marginea drumului și aproape mă izbisem de parbriz.

- Drace, mai usor! Îl atenționez.

- Îmi pare rău, Jess, dar am nevoie de asta! Am nevoie să te sărut pentru ultima oară!
Și înainte să îmi dau seama, Kevin aproape venise peste mine, lipindu-şi buzele de ale mele, mai pasional decât o făcuse vreodată, mai brutal, de parcă își procura propria lui energie din mine. Din sărutul ăsta care înainte să îmi dau seama, mă acaparase.

**********

Ei, despre asta ce spuneți?
Simt nevoia să întreb din nou :)) Damon sau Kevin?

Devilicious.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum