Devilicious.

29. Vreau sa te cunosc

Drumul cu avionul durase o vesnicie, pentru mine. Nu eram o persoană răbdătoare și nici nu îmi plăcea sa zbor cu avionul. Ma agățasem de Damon, la propriu, strângându-l de mâna la fiecare turbulentă. Nu ma miram dacă deja îl învinețisem. Am și ațipit câteva minute, când iubitul meu începuse sa se joace in parul meu.
Zburasem aproximativ doua ore, dar pentru mine se simțiseră ca zece. Ajunsesem la hotel abia pe la ora 6 după-masa. Locul era îngropat in zăpada. Deja îmi imaginam cum îmi va îngheța tot corpul făcând îngerași.
Ne instalasem în camere, așa cum dorise Damon.
Speram doar să nu fim prinși. Nu îmi doream să îmi petrec toată vacanța pedepsită în camera.
Aveam un program destul de strict.
Dimineața la 9 luam micul dejun, apoi la 10 ne vedeam pe pârtie. Trebuia să spunem mereu dacă plecăm undeva și să nu ieșim din hotel după ce se întunecă. Era periculos să ne prindă vreun viscol în munți, mai ales pe timp de noapte. Prânzul îl luam la 14:00 iar cina la 20:00. Aveam voie să ne plimbam prin împrejurimi, însă nu prea departe. Domnul Richardson ne avertizase că va venii în fiecare seară să verifice dacă am ajuns înainte să se întunece și să fie sigur că nu mergem în alte camere. Damon mă asigurase că îl va păcălii.

- Ce vrei să facem, iubito? Mă întreabă Damon imediat ce terminasem de aranjat hainele.

- Nu știu. Ne plimbăm puțin prin zonă?

- Sau...Am putea să nu ieșim deloc de aici astăzi! Propune el sărutându-mi umărul ce îl dezgolise. Își plimba buzele încet spre gâtul meu, făcându-mă să mă las moale în brațele lui.

- Ți-ai ratat șansa când m-ai refuzat! Îi spun sigură pe mine imediat ce îmi revin. De fiecare dată când mă atingea mă simțeam hipnotizată.

- Hmm..știi bine că nu te-am refuzat. Te-am ajutat să nu faci o greșeală.

- O greșeală? Damon, tocmai mi-ai dat de înțeles că asta nu o să funcționeze, spun întristându-mă. Chiar nu avea pic de încredere în noi?
M-a tras în poala lui și mi-a sărutat fruntea chicotind.

- Nu înțeleg ce ți se pare amuzant.

- Tu. Ești atât de inocentă, iubito. Înțelegi numai ce vrei tu. O să funcționăm. Noi. Mă refeream la cu totul altceva.

- Mie nu aşa mi s-a părut. De ce ar fi o greșeală atunci?
Damon expira zgomotos și mă întoarce cu fața la el.

- Mai sunt multe lucruri pe care nu le știi despre mine. Nu vreau să regreți vreodată. Nu vreau ca atunci când o să mă descoperi să fugi de mine și să îți pară rău că am fost primul.
Am înghițit în sec.

- Știu deja suficient și am acceptat lucrurile așa cum sunt. Nu cred că poate fi ceva care să mă mai sperie.

- Oh, ai fi uimită..

*****

După ce luasem cina cu ceilalți, trecusem și de verificările domnului Richardson cu brio. Nu știu cum reușise Damon, dar profesorul nici măcar nu a intrat în camera noastră. Aveam impresia că îl mituise sau ceva. Cert e ca planul lui funcționa și indiferent cum o făcuse, noi vom dormi împreună.

Deși ne împăcasem după cearta de dimineață, discuția de mai devreme îmi lăsase un gust amar.
Ce ar mai fi de aflat despre Damon? Eram conștientă că nu știu încă multe lucruri despre el, de fapt, nu știam mai nimic. Habar nu aveam cum intrase în lumea asta, din ce motiv, cum era familia lui și nici măcar lucruri banale, habar nu aveam ce îi place să facă și ce nu.
Îl văzusem ucigând fără milă și nu am fugit, cum ar fi făcut orice om normal. Atunci la ce se referea? Ce ar putea să mă sperie mai mult de atât? De ce se temea Damon atât de tare?
Probabil voi afla la momentul potrivit, însă acum că îmi aruncase asta în față, nu puteam să mă mai gândesc la altceva.
Eram pornită să îl descopăr pe Damon și voiam să profit de vacanța asta. Nu voiam să văd ce încearcă el să pară, ci să îl cunosc cu adevărat.

- Dormi? Îmi spune demonul meu, îmbrățișându-mă din spate.
Am zâmbit și m-am întors cu fața la el. Trebuie să îl fac să aibă încredere. Să știe că m-am îndrăgostit atât de nebunește încât nu aș putea să îl părăsesc.
Mi-am pus mâna pe fața lui, mângâindu-l și analizându-i fiecare trăsătură.

- Ce e, iubito? Ce te măcină?

- Nimic, mint eu.

- Spune-mi, Jess. Pot să îmi dau seama că te gândești la ceva.

- Poate la faptul că nu știu nimic despre trecutul tău. Despre cine ai fost înainte să ajungi aici.

Îl văd ridicându-se în șezut la marginea patului, cu spatele la mine.
Era un subiect sensibil, am dedus.

- Nu vrei să îmi spui, am șoptit. Nu ai încredere în mine, Damon?

A oftat și s-a întors cu fața înapoi la mine, însă privirea lui mă pătrundea. Se gândea intens la ce să îmi spună. Poate într-adevăr nu era pregătit. Poate că mă grăbisem să îl interoghez și acum acțiunile mele pripite îl vor îndepărta mai tare.
L-am îmbrățișat înainte să poată spune ceva.

- Îmi pare rău, nu ar trebui să te presez cu asta. Doar că...vreau să te descopăr. Și să înțelegi că nu mă poți speria. Nimic din ce ai făcut înainte să mă cunoști nu contează și nu va schimba ce e între noi.

- Iubito, o să afli în curând.. hai să nu vorbim despre asta acum. Suntem în vacanță. Nu vreau să stricăm totul. Nu îmi face plăcere să îmi amintesc.

Am aprobat și mi-am lipit buzele de ale lui. Curiozitatea mea stupidă chiar strica tot. Ce conta oricum orice făcuse înainte? Eu mă îndrăgostisem de Damon cel de acum. Trecutul era în urmă. În plus, voi afla totul pe parcurs. Aveam tot timpul din lume să aflăm lucruri unul despre celălalt.

După ce amândoi am făcut duș, separat, deoarece Damon încă făcea pe abstinentul, am coborât la micul dejun, apoi am mers cu restul pe pârtie.
Băieții au plecat să schieze, iar eu am rămas cu Dara și Blair.
Dara îl urmărea pe Chris, amândoi făcându-și semne din când in când, dar o observasem uitându-se și după Zayn. Situația părea tensionată și mă întrebam cum de nu am observat că este ceva între Dara și Zayn, căci acum mi se părea mult prea evident. A oftat într-un final și și-a mutat atenția către cana ei de ceai.

- Nu înțeleg de ce continui cu asta, spune Blair scoțându-și nasul din telefon. Părea agitată și credeam că probabil așteaptă un semn de la Blake. Trebuia să discut cu ea despre asta. Nu mai puteam să țin mult secretul..un secret care îi măcina pe toți. Presupusa moarte a lui Blake încă îi afecta pe restul, în special pe Damon.

- Despre ce vorbești? Îi răspunde Dara.

- Despre triunghiul tău amoros. Despre cum te joci cu ei. Cu amândoi.

- Blair, nu există nici un-

- Nu trebuie să îmi explici mie. Nu sunt oarbă. Și nici Chris nu e. Poate ar trebui doar să alegi odată.
Dara ofteaza din nou, dandu-se batuta si soarbe o gura din ceai.

- Blair, nu e atat de simplu.. situatia e mai complicata, incearca ea sa ii explice dar Blair o ignora total, mutandu-si privirea in telefon.

- Crezi ca el stie? Insista Dara.

- Cu siguranta. Doar un prost nu ar observa, o lamureste aceasta.

L-am vazut pe Damon venind spre noi si m-am oprit din a asculta discutia fetelor.
Un zambet mare mi se asezase pe chip si l-am imbratisat imediat.

- Îmi duci dorul deja, iubito? Ma intreaba strengar si imi ofera un sarut naucitor, caracteristic lui.

- Poate, ii raspund si ma intind spre buzele lui pentru alt sarut.

- Vino cu mine, vreau sa iti arat ceva.