Devilicious.

11. Gelozie?

- Nu s-a întâmplat absolut nimic. Linişteşte-te! Ce credeai? Că am profitat de tine cât erai influenţată de alcool? îmi răspunde el cu aceiaşi voce răguşită. Îmi frec fruntea cu degetele, parcă încercând să-mi adun minţile şi să-mi amintesc, dar tot efortul ăsta mintal m-a făcut să mă doară capul şi mai tare de atât. O să am încredere în el şi voi lăsa asta pe mai târziu.

- Scuze... m-am trezit aici .. aşa şi nu prea îmi amintesc nimic.

- Ai băut cam mult aseară.

- Oh, poţi să uiţi asta, te rog? Mă simt atât de prost...

Kevin chicotise şi îmi făcuse semn să vin mai aproape de el. M-am conformat, fiind deja destul de ruşinată şi simţindu-mă mai mult decât rău. M-a tras în braţele lui, sărutându-mi fruntea şi nu ştiu de ce nu se simte la fel de bine ca şi aseară. Îmi lăsa un gust amar, şi speram din suflet să fie din cauza băuturii și nu din cauza unui anumit bărbat ce îmi bântuia gândurile.

Nu ştiu ce fusese în capul meu să beau atât de mult, nu-mi stătea în fire, dar mă schimbasem destul de mult de când îl aveam pe Damon prin preajmă. Era ca şi cum scotea partea ascunsă din mine, partea sălbatică şi întunecată, care în cazul lui era singura vizibilă. Mă simţeam josnică. Decăzusem în aşa hal încât băusem pentru un bărbat. Un bărbat care nu-mi datora nimic, nu-mi era iubit, nu îmi era nici prieten, nu-mi era nimic mai mult decât un străin care vroia să se distreze cu trupul meu. Cel puţin, tentaţiei ăsteia nu îi voi ceda.

- La ce te gândeşti? mă scoate Kevin din gândurile mele. Mă uitam la el surprinsă, comportându-mă din ce în ce mai ciudat. Măcar puteam da vina pe băutură pentru asta.

- La nimic, trebuie să fac un duş, spun rapid încercând să mă ridic din pat, dar el îmi prinsese mâna.

- Ai făcut unul acum 3 ore. Mai rămâi puţin aici, lângă mine! se milogeşte Kevin.

- Trebuie să mergem la şcoală... am pierdut deja cam multe.

- Ce contează? Sunt doar discuţii despre tabără, absolut plictisitoare. Peste câteva zile vom pleca.

- Peste câteva zile? Repet după el de parcă nu aş fi auzit bine. Uitasem complet de tabără. Ceva îmi spunea ca școala va ajunge ultima pe lista mea de priorități.
Îmi amintisem și ca încă îmi evitasem toți prietenii și nici nu îmi sunasem familia. Ultima oară le-am spus ca am un program foarte încărcat, din pricina căruia îi voi suna mai rar și speram din suflet sa nu bănuiască nimic. Liam era cel care mă suspecta, așa ca pentru el mă îngrijoram cel mai mult. Nu intrasem în toate rahaturile acestea ca să-i salvez pielea și el să își bage nasul din nou.

- Chiar nu ți-e somn? Mă întreabă Kevin extenuat iar eu doar am clătinat din cap.
Începeam să îmi pierd mințile pentru că îmi imaginam numai ce făcuse Damon cu roşcata din bar. Aveam o stare copleșitoare de nervozitate pe lângă durerea de cap și starea de mahmureală. Îmi venea să plesnesc pe oricine îmi ieşea în cale.

Fără să îi bag în seamă rugămințile lui Kevin, intrasem în duș, lăsând apa aproape rece să îmi liniștească trupul. Pierdusem în baie aproape o oră așa că trebuia să mă grăbesc. Vroiam să ajung la școală. Nu mai suportam să stau în casă. În plus, eram convinsă că măcar acolo nu voi da ochii cu Damon. După noaptea pe care probabil o avusese, șansele sa apară la școală erau aproape nule.
Îmi luasem o pereche de blugi și un maieu negru, asortat cu platformele din picioare. Trebuia să profit de vremea frumoasă de afară.
Kevin insistase să mă ducă el, așa că trebuia să îl aștept. Se purtase grijuliu și dulce, nu puteam să îl pedepsesc pe el pentru cât de indecisa și nemernica eram eu.