" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur p...
Capitolul 3 Kiss me hard "Atunci când buzele mele le-au întâlnit pe ale tale, am putut să simt raiul."
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am înghiţit în sec, fiindu-mi greu să-mi stăpânesc emoţiile. O stare ciudată punea stăpânire pe mine. Eram furioasă şi... fascinată?! Ăsta e oare cuvântul potrivit?
Omul ăla era atât de...sigur pe el, arogant.. Mă făcea să mă simt intimidată, de parcă aş fi o furnică în faţa lui, iar el e gata să mă strivească. Prea plin de sine şi incredibil de încrezut. Presupun că e genul care mereu primeşte tot ce-şi doreşte şi are impresia că totul i se cuvine.
Noii mei prieteni stăteau acum holbându-se la mine şi asta deja începea să mă deranjeze. De fapt, toată şcoala se uita la mine, iar eu eram..dată peste cap. Cine naiba e? De ce Blair vorbeşte cu el? Oare face parte din echipă? Aveam sute de întrebări şi cel mai tare mă rodea faptul că ar putea locuii în casă cu noi. Mi-ar face multe probleme. Ştiu cum sunt genul ăştia de bărbaţi. Nu aveam încredere în oamenii ca el. Mereu aveau ceva de ascuns, siguranţa lor nu era pur şi simplu..
Damon! Blair l-a strigat "Damon" . Ăsta trebuie să fie numele lui. Şi i se potriveşte de minune.
- Eşti ok, Jess? Arăţi de parcă ai fi văzut o fantomă! mă scutură Chloe scoţându-mă din gândurile mele.
- Las-o în pace, Chloe.. e noua ţintă.
- Nu sunt nici o ţintă! am spus răstindu-mă şi brusc, mă cam enerva această Ivy. Se comporta ca o iubită geloasă. De parcă numai ce mi-am tras-o cu iubitul ei. Tonul ei mă scosese din sărite, inclusiv comentariul ei, menit să mă facă să mă simt prost. Ce dorea de fapt?! Să-mi râdă în faţă că masculul alfa al şcolii se va juca acum cu mine? Huh! Cât tupeu!
M-am ridicat de la masă, îndreptându-mă spre holul în care era dulapul meu. Ieşisem ca un vârtej din sala de mese, însă simţeam cum mă sufoc. Îi simţeam privirea lui Damon pe mine, mai arzătoare decât a celorlalţi zeci de elevi la un loc. Oh, îmi dă fiori...
Desigur, ajunsesem pe habar nu am ce hol, pentru că nu prea cunoşteam şcoala şi nici atentă nu am fost..plus că era destul de mare. Era uşor să te pierzi. Am scotocit prin geantă după acea hartă pe care o primisem, aveam nevoie de puţină orientare. Într-un final o găsisem şi reuşisem să ajung, dar mă simţeam ca într-un labirint. Asta clar e cea mai întortocheată şcoală din întreaga lume. Sau poate aşa mi se părea din cauză că nu eram obişnuită cu o şcoală atât de imensă.
Era foarte bine pusă la punct, curată şi renovată recent. Sălile de clasă deşi nu aveau mai mult de 25 de locuri erau enorme, cu aparatură pentru fiecare cabinet în parte. Aveau ferestre mari şi bănci spaţioase. Aici se plăteau taxe enorme şi din această cauză erau doar elevi cu o situaţie financiară foarte bună.
