Devilicious.

35. Surprize

Blair:

Imi trec mana prin par, aranjandu-l, caci devenise un adevarat dezastru dupa ora de somn din avion.
Imediat ce cobor imi scot telefonul din buzunar si verific mesajele. Nimic. La dracu cu Liam! Nici nu se sinchisise sa imi raspunda.
Eram constienta ca eu fusesem cea care ii ceruse sa pastreze distanta si ii spusesem clar ca nu sunt deschisa unei noi relatii, insa in adancurile mele speram sa nu ma asculte. Dupa acea ultima discutie, in care ii sugerasem sa isi caute fericirea in alta parte, Liam renuntase la mine.
Am oftat si am indesat telefonul la locul lui, in buzunar si am continuat sa merg in rand cu ceilalti in interiorul aeroportului.
Nici nu meritam sa imi raspunda, nu il puteam invinovatii. L-am folosit pentru a-mi face existenta mai usoara, apoi l-am alungat. La ce naiba m-am asteptat? Sa imi spuna ca si eu ii lipsesc si ca nu conteaza cat de nesuferita am fost? Eram penibila. Nu aveam dreptul sa intru asa in viata cuiva pe care il ranisem atat de mult. Nu mai aveam dreptul sa astept nimic de la el.
Desi oarecum ma resemnasem dupa primele doua zile in care nu primisem nici un raspuns, inima mea nu o facuse.
Nu stiam ce simt. Nu stiam daca vreau ca lucrurile sa revina la normal cu Blake sau daca mi-l doream pe Liam alaturi. Eram mai indecisa decat fusesem oricand. Cu toate acestea, nu reusisem sa ma abtin sa nu il caut...
Realizasem cat de mult insemna pentru mine abia cand il pierdusem, apoi am fost prea preocupata de Blake, ca sa ma mai pot gandii la ce simt cu adevarat.
Aproape imi venise sa ii marturisesc Jessicai ca acel barbat despre care ii vorbeam era fratele ei, insa ceva imi spusese sa nu o fac. Nu aveam curaj inca, sa marturisesc cuiva cine era cel care imi bantuia gandurile, de cateva luni incoace.
Imi asteptasem bagajul, il luasem si eram pregatita sa ies, insa imediat ce scanasem imprejurimile, ma blocasem. Ma blocasem ca o toanta, cu bagajul in mana, incurcand pe toata lumea, in mijlocul aeroportului.
Era el.
Liam statea la doar cativa metri de mine, cu un buchet de flori in mana. Ma observase si el imediat, caci desi erau o multime de oameni in jur, nu aveai cum sa nu o observi pe o blonda ce incurca toata circulatia.
Un zambet mare se asternuse pe chipul lui, indreptandu-se spre mine.

- Liam, ce faci aici? Spun uimita, scanandu-l din cap pana in picioare, pentru a ma asigura ca este el si mintea nu imi joaca feste.
Chicoteste si se apropie mai mult, fiind acum la doar cativa centimetri de mine.

- Spuneai ca iti lipsesc, asa ca m-am gandit sa remediez situatia, sopteste si nu astept nimic mai mult, ci ma agat de gatul lui, tragandu-l intr-o imbratisare menita sa ii confirme spusele mele.
Nu imi mai pasa ca eram vazuta de toata lumea, nici de Jessica, Damon sau restul din echipa. Imi lipsise cu adevarat si gestul lui imi demonstra inca odata sentimentele ce mi le purta.

- Ai strivit florile, blondo, imi spune incercand sa ia buchetul ce acum statea intre noi.  Erau pentru tine, adauga zambindu-mi strengar.
Chicotesc si ma dau la o parte, lasandu-l sa mi le ofere. Trandafiri albi, favoritii mei. Am zambit si am asezat buchetul deasupra geamantanului meu, revenind la imbratisare.

- Nu ma asteptam la o asa primire, trebuie sa recunosc, comenteaza, lasandu-si privirea spre mine.
Isi dusese palma pe chipul meu, manganindu-l, apoi buzele lui se lipisera de ale mele. Bland, dulce, tandru, atent, asa cum Liam fusese mereu cu mine. I-am raspuns imediat, iar fluturasii din stomac se agitasera mai mult ca niciodata.
Nu aveam timp sa ma simt vinovata, din cauza lui Blake. Amalgamul de sentimente imi confirma care trebuia sa fie alegerea mea si indiferent cum vor decurge lucrurile, era momentul sa recunosc si sa imi asum faptul ca sentimentele mele pentru Blake s-au stins. Nu in totalitate, caci nu ma vedeam capabila sa il uit vreodata, fusese prima mea iubire, insa acum altcineva imi acaparase gandurile.

- Si tu mi-ai lipsit, Blair, sopteste pe buzele mele, privindu-ma adanc in ochi.

- Cat vei sta? Il intreb tematoare.

- Oricat imi vei cere, raspunde simplu, lucru ce imi aduce un zambet pe chip. Nu mai fusesem de mult atat de fericita si regretam ca nu facusem alegerea asta mai devreme.
Ma apropiasem pentru un nou sarut, cand o voce se auzise in spatele meu si stiam ca voi avea de dat multe explicatii.

- Blair? Soptise Dara si m-am desprins din bratele lui Liam, insa ii prinsesem mana intr-a mea, pentru a-i da de inteles ca nu ma mai ascund.
Din spatele Darei se vedeau si restul venind, inclusiv Jessica si Damon, care ramasesera in urma, din cauza piciorului ranit al celei dintai.
Imediat ce Liam ii observa simt cum palma imi este stransa intr-a lui.

- Ce dracu cauta sora mea langa Damon? De fapt, ce dracu cauta langa voi toti? Spune printre dinti si pot sa observ nervozitatea din glasul lui.
Figura Jessicai era mai mult decat terifiata, cand isi observase fratele. Liam continua sa o sageteze cu privirea si imi dau seama ca el de fapt, nu stiuse nimic despre unde era sora lui.
Iadul avea sa se dezlantuie, caci pe Liam parea sa nu il calmeze nimic, cand se smucise de langa mine si plecase in directia lor.

********************

Capitol scurt, din perspectiva lui Blair.
Ce spuneti de relatia ei cu Liam? Si ce credeti ca ii va face surorii sale?