Devilicious.

9. Drunk in love.

Drunk in love.. but not with the right boy! 

Deşi mi-aş fi dorit să-l sărut, pentru că era un înfumurat al naibii de arătos, nu mai vroiam să-i fac jocul, să-l las pe el mereu să facă aşa cum vrea. Dacă-şi doreşte un sărut, să-l câştige!

- Deci? mă întreabă fluturându-mi cheile în faţă.

Am întins mâna imediat să le iau, însă el a început să râdă, ridicând mâna mai sus, unde eu nu ajungeam. A dat din cap dezaprobator.

- Mai întâi sărută-mă, apoi primeşti cheile! Haide, încă nu m-ai convins cu nimic, spune el rânjind drăceşte spre mine. 

O idee nebunească mi-a venit în minte, urmată de un zâmbet satisfăcut. 

- Vrei să te sărut, Damon? i-am şoptit la ureche, provocator. L-am simţit înghiţind în sec aşa că m-am apropiat mai tare de zona sensibilă din spatele urechii, suflându-i aer cald uşor. Mi-am muşcat buza văzându-l cum începe să se fâstâcească, mai ceva ca mine în preajma lui. Îşi încordase fiecare muşchi din corp, pentru a-şi abţine emoţiile, fapt ce mi se părea aproape ireal. Mi-am pus o mână pe pieptul lui, conturându-i formele cu degetul arătător şi mângâindu-l, după care mi-am încrucişat braţele în jurul gâtului său. Corpurile noastre erau aproape lipite şi nu ştiu de unde prinsesem atât de mult curaj. Dar ce mă uimea mai mult decât îndrăzneala mea, era felul în care Damon se înmuiase. Nu mai era obraznic şi sigur pe el, ci emoţionat. Huh! Pe asta mi-e greu să o cred, însă trupul lui ce mereu părea că  ţine totul sub control asta îmi arăta. Buzele noastre erau la câţiva centimetri distanţă, îi puteam simţii respiraţia mentolată şi îmi venea atât de tare să-i explorez gura, însă nu. De data aceasta, el va rămâne cel frustrat. M-am apropiat şi mai tare, dându-i de înţeles că vreau să-l sărut aşa de frumos cum ceruse, însă imediat ce s-a apropiat şi el, i-am râs în faţă.

- Nu de data asta, Damon! îi spun, încă râzând şi profitând de uimirea lui îi trag cheile din mână, descui şi ies, lăsându-l în urma mea ca pe cel mai mare tolomac. 

M-am aplaudat singură mintal, pentru că reuşisem să i-o fac şi eu, într-un final! Cu siguranţă o să vină după mine în câteva secunde, probabil scoţând flăcări pe nas, însă ce-mi pasă? Merita asta cu vârf şi îndesat! Prea avea impresia că poate face orice cu mine. Totuşi cea dată peste cap, eram tot eu, oricât încercam să-mi neg singură sentimentele. Mă stârnea tot ce avea legătură cu el, mă făcea să vreau să-i îmblânzesc personalitatea sălbatică, să-i intru în vene, iar asta era mult prea greşit. Mă bulversase felul în care răspundea atingerilor mele, cu gesturi ce nu-i erau caracteristice unui cuceritor ca el. 

Am coborât în grabă scările, începând să-mi reiau treaba. Din păcate, nu m-am putut bucura prea tare de faţa furioasă a lui Damon, pentru că nu apăruse. 

Barul era full, oameni veneau şi plecau, mulţi dintre ei retrăgându-se într-o cameră de la etaj, cu vreo femeie ieftină. "Ieftină" descriindu-le comportamentul şi meseria, nici de cum preţul, care era foarte piperat. 

 O văzusem şi pe tipa brunetă de mai devreme, de care îmi era teribil de milă. Mă simţeam dezgustată de ce făcuse Aliid şi de fiecare dată când mă gândeam la asta, îmi aminteam în ce lume teribilă am intrat. În inima mafiei. Pielea mi s-a făcut de găină doar gândindu-mă prin ce rahaturi voi trece de acum încolo şi la câte alte nenorociri va trebui să asist. 

- Ia un shot, o să te ajute mult! i-am spus turnându-i în pahar şi oferindu-i un zâmbet. 

- Mersi, îmi răspunde încercând şi ea să schiţeze un zâmbet.