18.Damon's demons

4.7K 360 12
                                    

DAMON:

Mă uitam stupefiat la femeia din fața mea, șocul lovindu-mă  mai rău ca un fulger. La naiba că mă îndrăgostisem!
Nu fusesem mai speriat în viața mea decât eram în momentul de față, privind-o cum răbufnește și îmi aruncă adevărul pe care nu am vrut să îl admit.
Eram îndrăgostit de femeia prietenului meu, care îmi fusese ca un frate! Și nu de orice femeie..ci de una mai  capabilă decât toate să îmi țină piept!
Am înghițit în sec ieșind pe ușă ca un vârtej.
Aveam nevoie de timp...sa mă gândesc la ce simt și dacă pot să mă descurc cu asta.

- Damon, credeam că mergi să dormi, mă întrerupe vocea Kasyei. Probabil arătam ca un ciudat, mergând dezorientat pe holurile motelului.

- Nu. După cum vezi, nu dorm. Ai ceva tare de băut?
O aud răzând în timp ce se îndrepta către recepție.
- Evident că am. Ai uitat petrecerile pe care le țineam. Tristuț, Damon. Ai uitat  si cum ne distram?
- Se pare ca da, îi răspund distant.
I-am smuls imediat din mână sticla cu lichidul maroniu și am luat câteva guri. Nu vroiam să mă îmbăt și să mă comport ca un idiot. Vroiam doar să calmez agitația din interiorul meu. Demonii mei erau al dracu de gălăgioși, și doar pentru ea.

- Nu fi așa arțăgos. Spune-mi, ce s-a întâmplat?
- Nimic, Kasya. Am o zi grea, îi spun reținut. Nu eram genul care își deschidea sufletul în fața cuiva, nici dacă as fi consumat câteva sticle de alcool. Și ceva îmi spunea ca pe Kasya o doare undeva de ce am eu, vroia doar sa i-o trag, ca de obicei. Mereu petrecerile ei erau nebune și ajungeau sa fie adevărate orgii. Și trebuia să recunosc, mă distram al naibii de bine. Dar acum nu vroiam.
Așa e când te...îndrăgostești? Te simți ca dracu și nu ai chef de nimic? Pentru ca deja nu îmi place.

- Kasya, îți spun direct. Am o iubita și n-am să te fut.
Cuvintele mele murdare o lăsaseră pentru câteva secunde privind încruntata și cu gura deschisa spre mine, probabil uimită, dar imediat ce a analizat mai bine informația, a izbucnit intr-un râs isteric ce mă deranja mult prea mult.

- Ce dracu ai? O întreb pe un ton dur, privind-o încruntat cum râdea de mine.

- Tu?! DAMON?! Iubită?! Omule, fie  iți pierzi mințile fie ti-a facut vrăji, pentru că Damon pe care îl știu eu nu ar fi fost niciodată intr-o relație.

Da, probabil ca mi-am pierdut mințile, pentru că singurul lucru ce îl am în cap, este ea și deși nu formam un cuplu, mă simt ca și luat... de parcă și dacă vorbesc cu o alta femeie aş insela-o.

- Ce e așa rau în asta? Mă trezesc întrebând și parcă încercam sa mă conving pe mine însumi ca așa ceva ar putea fi posibil.

- Nu e nimic rău. Doar ca nu te văd supus unei singure femei. De fapt, nu văd nici o femeie care ar rezista prea mult în jurul tău. Sa fim serioși, ai sa o înșeli cu prima ocazie, ai sa fi extrem de dificil...Pentru că ăsta nu ești tu.

- De unde știi tu cine sunt eu? Strig la ea luând o ultimă gura din sticla cu băutură și plecând afară.
Mi-am aprins imediat una din țigările pe care le am cu mine mereu, pentru cazuri de urgenta, cum e cel de acum.
"Ai să o înșeli cu prima care îți iese în cale" - îmi amintesc cuvintele ei și mă blestem pentru ca am ajuns un așa nenorocit. Dar totuși nu o făcusem. O refuzasem chiar pe Kasya.
Pana acum nu îmi făcusem relații pentru ca nu întâlnisem nici o femeie care sa mă facă sa o doresc mai mult decât pentru o noapte. Eram cu atât de multe pentru ca nici una nu era ceea ce căutăm, fără sa știu. Nu erau de ajuns. Dar ea este? Ar fi in stare sa îmi calmeze demonii? Ar rezista în iadul meu?
Aflasem despre ea înainte sa apară. Aliid mă rugase pe mine sa o ajut sa se integreze. O văzusem doar de la distanta și ceva în mine s-a zdruncinat atât de tare ca nu am vrut-o în jurul meu. De asta nu am vrut-o? Mă temeam oare de ea?
Mă ferisem câteva zile însă la școală îmi fusese imposibil sa o evit, mai ales ca se ciocnise de mine. Încă de la prima atingere îmi venea sa mă plimb ca un afurisit de cățeluș după ea, sa o tachinez încontinuu și sa o văd cum se înmoaie în brațele mele, cum toată tăria îi dispare când îmi apropii buzele de ale ei. Crezusem că doar eu am efectul ăsta asupra ei, dar adevărul era ca mă topeam eu doar când trecea pe lângă mine.
Cat de orb am putut fi sa nu îmi dau seama! În tot acest timp am crezut ca dețin controlul, când îl pierdusem de la primul sărut!
Am lovit cu putere grindina ce îmi apăruse în cale și îmi venea sa mă duc chiar acum după ea și sa îi spun ca are dreptate și m-am îndrăgostit ca un fraier.
Însă știam ca încă nu e timpul. Nu pana nu îi voi spune adevărul lui Kevin, și eram hotărât sa o fac. Nu îi voi spune decât ca eu m-am îndrăgostit de iubita lui. Va fi alegerea ei dacă o sa îi spună ca și ea a făcut-o sau nu. 
Nu am vrut să mă bag încă de la început, dar femeia asta mă atrăgea mai ceva ca un magnet și oricât am încercat cu am putut sta deoparte.

Am așteptat sa adoarmă apoi am intrat în camera. Am ațipit puțin pe fotoliu și am ieșit înainte sa se trezească. O sa păstrez discuția cu ea pentru mai târziu, când voi știi exact ce să spun.
Ceilalți veniseră după noi cu o platforma închisă pentru mașina. O rugasem pe Blair sa o trezească, însă deja coborâse. I-am evitat intenționat privirea, căci nu cred ca as fi rezistat sa nu merg la ea și sa o sărut chiar aici, de fata cu ceilalți.
Am vazut-o chiar și respingandu-l pe Kevin când a încercat sa o îmbrățișeze și deși era încă a lui, vroiam al dracu de tare să îl plesnesc și sa îi spun sa nu o atingă. O vedeam cum mă privește pe furiș și părea într-adevăr absentă. La fel eram și eu.

***

Stăteam în camera mea de ore bune, torturandu-mă singur.
Mă gândeam la tot feluri de moduri în care sa îi mărturisesc adevărul lui Kevin și nici unul nu îmi părea mai blând.
Mă gândeam la cum să îi vorbesc ei, ce decizie sa iau..căci orice as alege acum, nu va fi ușor.
Mi-am luat inima în dinți și am plecat spre camera lui Kevin. Am bătut la ușă și nu am așteptat sa răspundă.
Stătea privind pe fereastra, cu spatele la mine, deși mă auzise. M-am apropiat de el și i-am pus mâna pe umăr.

- Kevin, trebuie să....

Cuvintele mele nici nu au apucat să iasă căci pumnul lui Kevin lovise cu putere direct în falca mea.

- Asta a fost pentru că mi-ai furat femeia! Spune cu un glas spart, semn ca plansese. Nu apucasem nici să îi analizez starea ca același pumn de mai înainte se avantase acum spre stomacul meu.

- Și asta pentru ca mi-ai tras clapa tocmai mie! Du-te dracu, Damon!
Și cu aceste cuvinte a ieșit pe ușă, mai ceva ca o tornadă, dărâmând și spărgând totul în calea lui.
Am rămas câteva clipe nemișcat, dându-mi seama că ea trebuie să îi fi spus înaintea mea.

Deși în alte condiții l-as fi făcut măr, acum simțeam ca pumnii aia au fost nimic pe lângă ce as fi meritat. Îl tradasem tocmai eu. Îmi doream ca lucrurile sa fi fost altfel, sa nu fie tocmai iubita lui, la care începuse sa tina...dar cea mai a dracu chestie despre iubire e ca nu alegi tu de cine sa te îndrăgostești, sau în ce moment.

Trebuia sa merg...sa vorbesc cu ea.

******

Acum ca aveți partea pe care ați dorit-o așa mult, din perspectiva lui Damon, am sa va rog și eu ceva. O prietena de pe wattpad, IoanaDuta a început o carte: "Fireman", cu o idee ce mie îmi pare originala și "altfel". Va invit și pe voi sa citiți!
Kisses

Devilicious.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum