Devilicious.

33. Dependenta

Nu il mai vazusem pe Damon de cand ma lasase singura si imi demonstrase inca odata cat ma puteam insela in privinta lui.
Evitasem sa merg in camera, pentru ca eram rusinata de cum reactionasem mai devreme. Il dezamagisem tocmai cand lucrurile mergeau mai bine.
Nu venise nici macar la pranz si nici la cina. Trebuia sa merg si sa imi cer scuze, mai ales ca si Chloe imi confirmase ca Ivy sarise pe el. Ii povestise Josh si o vazuse si pe Ivy savurand victoria. Atat de usor ma lasasem prostita!

Am deschis incet usa camerei si am pasit inauntru. Damon statea intins pe pat, imbracat sport si butonand telefonul. Nici nu isi ridicase privirea spre mine, desi sigur observase ca am intrat.

- Damon, trebuie sa vorbim...spun atat de incet incat nici nu credeam ca o sa ma auda, dar imi dovedeste contrariul cand lasa telefonul pe noptiera si se uita fix la mine.

- Stiu, spune sec. Ai intrebat-o si pe Ivy daca este adevarat ce ti-am spus? Ma ironizeaza el si oftez.

- Nu. Te cred, ii marturisesc.

- Oare? Intreaba sceptic si imi dau seama ca este mai mult decat suparat.
Ma asez langa el si il imbratisez, insa nu ma respinge, asa cum ma asteptam, ci ma imbratiseaza la randul lui.

- Imi pare rau. Am fost geloasa, incerc sa ma scuz, desi nu imi era usor sa recunosc asta.

- Mhm, tocmai pe Ivy? Care nu mi-ar trezii vreun interes nici daca ar fi singura femeie ramasa pe planeta. Si tu ai ales sa o crezi pe ea. Jessica, daca mi-o doream pe Ivy, o puteam lua oricand. E exagerat de disperata...Si tu voiai sa iti spun totul, cand reactionezi asa la o chestie minora.

- Stiu. Ti-am spus ca imi pare rau! Am fost doar... dezamagita ca nu mi-ai raspuns in nici un fel seara trecuta si am inceput sa....sa imi creez scenarii, iar ea a fost cireasa de pe tort.

- Asta era motivul pentru care ai fost atat de artagoasa mai devreme cand m-ai lasat singur in camera, apoi la cafenea...?
Aprob si mai rusinata din cap, apoi imi ascund fata in scobitura gatului sau.

- Ti-am dat vreun motiv sa crezi ca mi-as bate joc de relatia asta? Ma intreaba el, mult mai calm decat mine.

- Nu.. doar ca.. mi-e teama. Te iubesc, Damon, chiar o fac, desi te cunosc de atat de putin timp si pare absurd, dar lucrurile intre noi sunt atat de intense pentru mine incat ma coplesesc, ii spun fara sa respir.

- Poti sa intelegi ca nu am intentia sa ma joc cu tine? Si pe mine ma sperie rapiditatea cu care se intampla totul. Nu ti-am raspuns aseara pentru ca nu am stiut cum sa o fac. M-ai luat prin surprindere, sincer sa fiu. Cuvintele alea imi stateau pe limba de cateva zile, de fiecare data cand ajungeam noaptea acasa si te gaseam dormind imi venea sa te trezesc si sa iti spun cat de mult ai ajuns sa insemni pentru mine. Dar esti o aiurita si interpretezi totul.
Imi strang si mai tare mainile in jurul gatului sau, simtindu-ma mult mai bine. Damon, chiar si fara acele cuvinte, imi confirmase ca ma iubeste. Totusi, voiam sa il aud zicand-o.

- Tot nu mi-ai spus, insist si il aud razand, apoi imi ia chipul intre palmele lui si ma priveste adanc in ochi.

- Esti cu adevarat imposibila, Jessica. Si cu toate astea, te iubesc! Spune si isi lipeste buzele de ale mele, adancind imediat sarutul.

- Si apropo, nu mi-ai spus nimic despre noul tau prieten, cel cu care erai pe partie. Pot sa jur ca nu este cu scoala noastra.
Chicotesc si ii mai ofer un sarut, lipindu-ma cu totul de el.

- Cine este gelos acum, Damon?
Imi musca buza imediat ce rostesc intrebarea, apoi gatul si sunt sigura ca mi-a ramas un semn de toata frumusetea.

- Sa nu indraznesti vreodata sa te gandesti la alt barbat! Esti numai a mea, iubito, ma avertizeaza si ma trage posesiv in bratele lui.

- Nu am nevoie de un alt barbat, Damon. Tu imi dai dureri de cap cat zece! Spun chicotind si el isi da ochii peste cap, stiind ca am glumit cu ultima parte.
Poate ca Damon avea multe defecte si facuse lucruri ingrozitoare, dar pe mine ma facea fericita. Si nu voiam sa pierd asta.

Mi-am facut un dus rapid, caci nu aveam rabdare sa mai stau departe de Damon. Am luat iarasi un tricoul de al lui si m-am strecurat in pat.

- Iubesc tricourile tale, ii spun luandu-l in brate.

- Eu te iubesc pe tine! Imi marturiseste iarasi si stiu ca nu m-as satura vreodata sa il aud spunand-o.
Poate ca parea prea devreme sa afirmam astfel de lucruri, insa asta era ceea ce simteam. Damon mi se infiltrase in suflet mai repede decat as fi crezut.
Viata mi s-a schimbat cu totul in ultima luna, insa nu regretam nimic. Abia acum, cand traiam totul din plin, realizasem cat de monoton si plictisitor fusese pana acum si Damon avea dreptate.
Odata ce gusti din stilul acesta de viata, nu te-ai mai putea intoarce la normal.
Crea dependendenta. Asa cum Damon imi crease mie.
Poate ca asta e efectul primei iubiri. Iti ia mintile cu totul.

**********

Capitol scurt. Dar ma revansez la urmatorul.
E record oricum :)) nu am mai postat atat intr-o singura zi.