Devilicious.

12. Insane

Toată furia pe care o simțisem fusese înlocuită cu un val de fiori și emoții, recunoscând imediat atât parfumul cât și brațele puternice ale celui ce îmi prinsese strâns talia. Deși părea un gest nesemnificativ, felul în care acesta își mutase palma pe partea de jos a abdomenului meu, îmi părea mie cea mai senzuală atingere pe care o primisem până acum.
Își afundase fața în părul meu, buzele lui apropiindu-se atât de mult de pielea sensibilă a gâtului meu, încât îi puteam simții respiraţia fierbinte.

În urmă cu câteva secunde îmi doream să o sfâșii  pe cea care mă insultase, iar acum întregul meu corp se înmuiase în brațele lui... în brațele lui Damon.

- Liniștește-te, pisicuțo! Îmi șoptește la ureche, cu aceiași voce dură și răguşită.

O vedeam pe Chloe tarand-o pe Ivy după ea, nervoasă. Deși îmi doream să o învăț minte, asta nu eram eu. Brusc îmi amintisem că sunt în brațele greșite și mă departasem, privind surprinsă spre Damon, atunci când am simțit un mare gol în stomac, de parcă mă dezlipeam de o parte din mine. Mă privea cu aceiași privire confuză de parcă. ..de parcă încerca să își dea seama ce simte și se simțea la fel de gol ca mine. Dar asta NU era POSIBIL,  îmi dovedise deja că nu simte nimic.

Am fugit în partea opusă, fără vreun drum anume, doar pentru a fi cât mai departe de el.
Picioarele mele tremurau și inima îmi bătea nebunește. Felul în care percepeam orice gest minor al lui Damon era extrem de periculos pentru sănătatea mea mintală.
Trebuia să îmi revin pana nu era prea târziu, până nu mă îndrăgosteam iremediabil de bărbatul greșit. 

Am intrat în una dintre băile școlii, mergând direct spre oglindă. Arătam de parcă as fi văzut o fantomă, doar ca pe mine nu mă speriase asta,  ci sentimentele ce păreau sa ia naștere pentru însăși diavolul. Și ce mă îngrozea cel mai tare, era faptul că începeam să simt ca asta nu e atât de greșit.  Începeam să mă întreb dacă asta putea să meargă, mă întrebam cum s-ar fi simțit buzele lui moi, pe gâtul meu. Nu! Trebuia să încetez. Aveam un iubit, unul căruia îi păsa cu adevărat de mine și nu îmi vroia doar inocența.

Ușa băii se deschise brusc și pe ea intrase Kevin.

- Ce faci aici? E baia fetelor!
- Puțin îmi pasă. Am auzit ce s-a întâmplat. Ești bine? Mă întreabă îngrijorat, trăgându-mă în braţele lui.
- Nu ai auzit și ca aș fi bătut-o măr, dacă... dacă nu am fi fost despărțite? Spun cu o pauză lungă, amintindu-mi că să discut cu Kevin despre Damon nu era cel mai bun lucru.
Râsul lui mă scoase și pe mine din starea de stanjeneala în care intrasem.
- Am auzit,  dar am vrut să mă asigur. Ce a spus de te-a supărat atât de rău?
Am stat puțin pe gânduri... dacă îi spuneam că toată lumea vedea tensiunea dintre mine și Damon, poate l-ar băga și pe el la bănuieli. Am decis să nu îi răspund, ci doar să îl sărut.
Îmi pusesem brațele pe umerii lui, trăgându-l apoi ușor de par, în timp ce adânceam sărutul.

- Nu mai contează, spun într-un sfârșit. Fă-mă să uit! Îi simțeam rânjetul pe buzele mele, perfect mulțumit de rugămintea primită.
Îmi lipise spatele de perete, împingându-si trupul masiv peste al meu.
Eram atât de apropiați ca puteam simții cum umflătura din pantalonii săi ...crește. Un geamăt înfundat îi scapă când se mișcă încet dar sugestiv, împingându-si membrul probabil dureros de erect.

- Kevin! Spun intrând în panică, când sărutările lui devin tot mai fierbinți.
- Da, iubito?  Spune privindu-mă nevinovat în ochii, zâmbind ușor.
- Nu acum... nu aici! spun cu vocea tremurând. Adevărul era ca dacă era..altcineva, nu as fi avut puterea să îl refuz. Și deveneam tot mai conștientă de asta.
- Nu aș face ceva atât de special cu tine..aici! Deși recunosc, m-am înfierbântat puțin cam mult, îmi spune chicotind, sărutându-mi rapid gâtul.  Haide, să mergem!
- Ai de gând să ieși așa? Cu...aia? Spun arătând spre partea mult prea evidenta dintre picioarele lui.
- Oh, drace!  Ai dreptate.. și asta nu o să dispară dacă tu o sa fi tot lângă mine.
L-am privit roșind, fiind  complet străină cu genul ăsta de lucruri.