Devilicious.

26. Adevărul

Priveam năucită de minute bune spre bărbatul din fața mea și nu îmi explicam ce naiba se întâmplă. De ce îi seamănă atât de mult lui Damon? Erau absolut identici..
Răspunsul a venit fulgerător, realizând că cel din fața mea e nimeni altul decât...Blake, fratele ce se presupune că era mort.
Drace! Mă înșelasem cumplit și spusesem lucruri total greșite.

- Blake, șoptesc încă în transa, încercând să îmi revin din șoc.
Ochii lui Blair se măresc, iar presupusul Blake își freacă fața cu palmele.

- Grozav! O problemă în plus! Spune dezamăgit, chiar îngrijorat, deși cuvintele lui erau dure.

- Jessica, te rog, nu spune nimănui! Nici măcar nu îi pronunța numele cu voce tare, mă roagă Blair și orice scenariu as încerca să inventez, nu găseam o explicație logică pentru ceea ce se întâmpla.

- Blair?! Ce dracu se întâmplă?

BLAIR:

Îmi frecam palmele îngrijorată și îi ceream din priviri lui Blake să mă ajute. Faptul că află și altcineva că nu este mort, complică mult situația.
Cum am putut fi atât de imprudentă?

Aflasem și eu că Blake nu murise abia când Aliid a deschis iarăși barul.
Eram distrusă de tot ce îmi amintea acel loc și când ieșisem pe ușa ce ducea în spatele clădirii, să iau puțin aer, cineva apăruse din spate și îmi acoperise gura.
Mă speriasem teribil și mă zbătusem mult, până să recunosc brațele ce îmi înconjuraseră talia.
Am încremenit crezând că văd fantome sau că sănătatea mea mintală se prăbușise..dar nu. Era Blake și era cât se poate de viu.
Nu am înțeles nici eu prea multe despre cum a reușit să rămână în viață, dar știam că este căutat de ruşi și că nu poate spune altcuiva că trăiește. I-ar pune într-un pericol inutil..Sau cel puțin așa credea el. Aveam de gând să cer și ajutorul celorlalți și să le spun adevărul, însă i-am promis lui Blake că îi voi da puțin timp.
Ne vedeam pe ascuns de fiecare dată când casa era goală. Dezactivam camerele și alarma, iar el se strecura în camera mea. Nu era un loc mai sigur decât casa aceasta.
Acum că Jessica aflase sigur va afla și Damon..Și asta înseamnă război, fiindcă Damon nu își va mai lăsa fratele să plece.

- Cum se poate așa ceva? Întreabă Jessica șocată și nici măcar nu știu cum să îi răspund.

- Nu am murit. A fost o înscenare, vorbește Blake, pentru că mie îmi pierise glasul. Am înghițit în sec, gândindu-mă că asta e numai din vina mea. Niciodată nu verific unde sunt toți și mă pripesc să îl aduc pe Blake aici.

Ușa de la intrare se auzise și Blake mă sărutase scurt, chiar înainte să iasă pe geam. O rugase încă odată pe Jessica să nu spună nimic și mă temeam că nu va fi ușor de convins.

- Jess, te rog. Dă-mi puțin timp! E foarte periculos să afle cineva că el trăiește! Ruşii sunt răzbunători și periculoși..iar băieții noștri sunt încăpățânați și impulsivi. Nu e încă momentul să le spunem! Dacă ar afla, s-ar produce un măcel..Și îți spun sigur că ar fi multe victime printre noi.

Se gândea intens la ce să facă în continuare, puteam simții asta. Picioarele îmi tremurau, iar mâinile îmi transpirasera. Blake cu siguranță va fi furios. Nu am fost suficient de precauta. Dacă lucrurile vor ieșii urât, voi avea totul pe conștiință.

- Îți dai seama ce îmi ceri, nu?

Las privirea în jos și aprob printr-o aplecare repetata a capului.

- Da, știu..dar Jess, e important..

- Vrei să îi mint..să îl las pe Damon să sufere în continuare pentru fratele lui..

- Vor afla în curând. E doar o chestiune de timp..Pana Blake are suficiente informații cât să îi poată distruge pe ruși. Nu îi poți pune în pericol! Crezi că îmi doresc să mă ascund?

Înainte să mai poată spune ceva, Damon apare din spatele ei și o îmbrățișează.
Mă rugam în gând să nu cumva să spună ceva.

- E totul în regulă? Blair, de ce ne arăți de parcă ești pe cale să fi executată? O spune el în glumă, însă nu își imagina câtă dreptate avea, pentru că fix așa mă simțeam.

- E totul în regulă, Blair doar este în perioada aceea a lunii... Spune ea, și deși aruncase cea mai stupidă scuză, respir ușurată...pentru moment.

Merg în camera mea și mă arunc în pat, acoperindu-mi fața cu palmele. Situația era groaznică.

"Este totul în regulă. Jess ne ascunde..deocamdată." - tastez mesajul și i-l trimit lui Blake. Sunt sigură că e mult mai neliniștit decât mine și probabil supărat.
Nu voiam să admit, însă întoarcerea lui se simțea ca o povară. Trebuia să mint mereu persoanele apropiate mie și să mă furișez.
Îl iubisem enorm de mult, suferisem teribil și nu uitasem nici o clipă. Însă acum că era din nou aici, simțeam că mă mint singură. Fie timpul a făcut sentimentele să se răcească, fie de vină fusese Liam.

Fratele lui Jessica îmi intrase pe sub piele încă din prima clipă când Aliid l-a trimis aici. Nu aflase nimeni. Totul se petrecea pe ascuns, căci nu puteam admite să oficializez o relație. Încă sufeream după presupusa moarte a lui Blake.
Apăruse aici chiar când eram în cea mai deplorabilă şi vulnerabilă stare. Crezusem că nu îl voi putea iubii, cel puțin nu așa cum îl iubisem pe Blake, însă acum că ne îndepărtasem, îi simțeam lipsa tot mai tare.
Nu profitase de vulnerabilitatea mea, ci mă ajutase să nu cedez psihic. Fusese bara mea de sprijin, umărul pe care să plâng și cel care era mereu aici când clacam.

"Îmi pare rău că nu am putut sta mai mult cu tine. Îmi lipsești enorm..Câteva ore pe săptămână nu mai sunt suficiente." - ignor complet mesajul lui Blake și intru în agenda, căutând numărul persoanei de care am nevoie acum.

"Îmi lipsești, Liam. Mult." - trimit și mă simt ca o trădătoare. Jessica habar nu avea cât îi făcusem fratele să sufere.
Se îndrăgostise de mine, iar eu îl îndepărtasem. Și cel mai rău era că nu mă simțeam în stare să renunț la niciunul.

***********

Pam paaaam :)) ei..La Liam și Blair nu cred că vă așteptați.
Ce părere aveți? Și ce spuneți de întoarcerea lui Blake?
Capitol scurt, însă am aruncat bomba 😂