Deși spaima se instalase în tot corpul meu și am încremenit, ochii mei l-au căutat instinctiv pe Damon. Nici nu apucasem să văd când a scos arma și a ajuns lângă mine, trăgându-mă spre mașina pe care tocmai o furasem. Am urcat amândoi, fiind deocamdată protejați de geamurile fumurii.
- Ascultă... trebuie sa mergi pe bancheta din spate și sa te întinzi. Orice ar fi, sa nu ridici capul! Ascunde-te cât de bine poți! Îmi șoptește încet, dar totuși disperat.
- Nici vorbă! Nu te las singur! Arma sau volanul? Îl întreb cu o voce încrezătoare, deși îmi tremura fiecare centimetru din corp.
- Nu e momentul să te încăpățânezi! Ești în pericol!
- Și tu la fel! Nu sunt atât de slaba precum crezi! Parcă ziceai ca mi de potrivește viața de L.A! S-o facem atunci!
Deși încerca să pară nervos ca îl contrazic, nu am putut sa nu îi observ rânjetul din coltul gurii pe care se abținea din greu să îl arate. Dacă învățasem ceva despre Damon, era ca îi plac provocările, pericolul și adrenalina. Are genul ăsta de lucruri în sânge și sunt sigura ca era mai mult decât fericit ca nu mă ascund ca o pisica speriată. A deschis torpedoul mașinii și a scos încă o armă pe care mi-a înmânat-o.
- Să nu îți tremure mâna, pisicuțo! Îmi spune rânjind când i-am tras pistolul din mână.
Nu îmi venea sa cred ca eu singura îmi doream sa iau o armă, când înainte nici nu ținusem vreuna în mână.
- Care-i planul?
- Nici unul. Te ții bine, te ferești și tragi în oricine poți!
Am înghițit în sec gândindu-mă ca îmi risc viața din nou. Nu aveam nici măcar un plan.
Dupa ce o masina pornise, în jur se așternuse liniștea, probabil toți s-au ascuns în locuri de unde pot sa se apere și sa atace mai bine.
Văzusem un grup de vreo 4 persoane îndreptându-se spre mașina noastră, dar Damon îmi făcuse semn să nu scot nici un sunet.
- Când se apropie de ușa ta, deschizi puternic cât sa il lovești, și sa ai timp sa tragi și închizi repede înapoi!
Am aprobat cu o simpla mișcare a capului și am rămas nemișcată așteptând sa văd pe unde vin.
Doi se așezasera în fața mașinii cu armele îndreptate spre parbriz, iar alții doi veneau spre ușile noastre. Imediat ce au fost suficient de aproape, i-am lovit cu ușa mașinii dar nu mai apucasem să trag, căci Damon demarase rapid sa îi lovească și pe ceilalți doi cu mașina. Chiar crezusem ca a trecut peste ei și erau șanse mari sa o fi făcut.
- Tine volanul! Tipa la mine și pun imediat mâna pe materialul încălzit deja de mana lui. A deschis geamul întorcându-se în spate și trăgând în cei ce nu fusese accidentați destul.
"HEADSHOT" îmi venea sa strig când unul din ei fusese nimerit direct în cap și se prăbușise, dar m-am abținut. Nu era ceva de care să fiu mandra. Un om murise, dar momentan eram fericita ca nu fusesem eu. A preluat imediat controlul mașinii și mi-a zâmbit satisfăcut.
- Deschide geamul și când opresc tastează 12895 cât de repede poți. Nu putem ieșii dacă ușa metalica nu se deschide. Locul ăsta e practic impenetrabil dacă nu ai o bomba, o grenada sau ceva.
Am făcut întocmai cum spusese, însă codul nu funcționare.
- Ce ne facem? Spun disperata văzând scris mare cu roșu "ACCESS DENIED".
- Încearcă 89512!
- Nu merge!
- Ah, futu-i! 89125! Trebuie sa fie asta!
Am răsuflat ușurată văzând poarta deschizându-se în fața noastră.
YOU ARE READING
Devilicious.
Teen Fiction" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur p...
