Era 6 dimineața și ne aflam în fața școlii. Tabăra era obligatorie, așa că nimeni nu lipsea. Fusese amânată câteva zile din cauza vremii mofturoase de pe munte, însă acum nu mai era cale de întoarcere.
Nu eram foarte încântată de locație, însă îmi plăcea ideea de excursie cu prietenii mei și mai ales, cu Damon.
Nu am petrecut prea mult timp împreună în ultimele zile. Damon și băieții au avut treaba cu Aliid, iar noi, fetele, am avut grijă de bar. Nu văzusem încă prea mulți de la scoala noastră venind acolo, doar doi băieți pe care îi știam din vedere. Barul era în cartierul rău famat al orașului, nu era de mirare.
Într-o zi chiar se luase un bădăran de mine și mă speriase teribil. Chiar când m-a tras în poala lui, apăruse Damon și îl oprise. Nu pot să spun că mi-a părut rău de modul sifonat în care a fost dat afară, și-o meritase cu vârf și îndesat. Până și bodyguarzii de la intrare au primit câte una după cap și o amenințare serioasă de la Damon pentru că nu au fost atenți. Deși îmi era silă de locul acela, mă obișnuisem. Încă mergeam cu teamă spre mesele cu bărbați, dar după ultimul accident eram atent păzită.
Cumpărăturile pentru tabără le făcusem pe graba, spre nefericirea lui Blair. Nu reușise sa ne târască prin toate magazinele, dar ne cumpărasem exact ce ne trebuia.
- Ți-ai schimbat părul, îmi spune Damon prinzând o șuviță între degete și chicotesc. Când? Mă întreabă curios. Nu am văzut.
Nu știam dacă mă evitase intenționat înainte sau pur și simplu avea prea multa treabă. Cert e ca restul băieților veneau înaintea lui, cu excepția lui Kevin care de multe ori venea în zorii zilei, plecând după câteva minute din nou.
- Ai ajuns târziu azi-noapte, îi răspund și deși nu intenționasem, sunase ca un reproș. Abia îl văzusem în ultimul timp și asta mă neliniștea. Dacă se plictisise de mine? Dacă nu mă mai dorea? Dacă își petrecea timpul prin alte așternuturi?
Venea mult prea târziu și pleca mult prea devreme, apoi în momentele când el apărea, aveam eu altceva de făcut, cel mai adesea, la bar. Știam că dormise lângă mine doar pentru simplul fapt că îi simțisem parfumul dimineața și perna lui șifonată. Mereu îndoia perna în cele mai ciudate moduri.
- Iartă-mă, iubito! Aliid ne-a pus să rezolvăm niște afaceri. Îmi place ce ți-ai făcut, spune mângâind din nou parul meu negru, acum. Îmi făcusem nebunia cu culoarea albastră, fusese făcută din dorința de o schimbare, dar acum îmi doream culoarea obișnuita înapoi. Plus că aveam impresia ca toți ma priveau ciudat.
- Nu am vrut sa te neglijez, repetă văzând ca sunt pierdută in gânduri. Mă trage la pieptul lui și îmi săruta fruntea in cel mai tandru mod.
- Mi-ai lipsit, Damon.. și golul ăla din piept când nu ești în preajmă atât de mult timp e oribil, îmi dau eu drumul la gura fără sa realizez ce spun. Nu cred ca am spus asta cu voce tare! Îmi ascund mai tare fața în bluza lui și simt cum obrajii îmi iau foc. Se pare că îmi era mai simplu să îi vorbesc lui Damon despre chestii intime decât despre sentimente.
- Aș spune că tocmai ai roșit dacă nu aș știi cât ești de îndrăzneață, iubito, spune chicotind și îmi dau seama ca se gândise la exact același lucru. Cu câteva zile în urmă aproape cersisem sex și îl și amenințasem ca voi merge la altul. Gura mea vorbea al naibii de mult de una singura!
- Mai taci din gură! Îl cert și mă trag din brațele lui, bosumflându-mă.
- Și tu mi-ai lipsit, al naibii de mult. M-am abținut cu greu sa nu te trezesc de fiecare data când m-am băgat in pat, lângă tine. Dar mă revanșez, îți promit. Nu te las nici o secundă singura pe munte.
- Damon, de ce veneai tu ultimul acasă? Rostesc întrebarea ce mă măcina, ignorând promisiunea lui. Nesiguranța punea stăpânire pe mine. Îmi imaginam tot felul de chestii. Îmi era teamă că eu mă îndrăgostisem de el nebunește, într-un timp ridicol de scurt, iar el se va plictisii. Nu aș putea să suport să îl văd cu altcineva. Să știu că în mintea lui dansează gânduri despre altă fată.
- Iubito, ești serioasă? Mă întreabă pe jumătate amuzat, pe jumătate enervat, sau cel puțin așa mi se părea. Nu am fost cu alte femei. Eu am o parte mai mare din afacere, decât restul. Fac mai multe lucruri.
- Cum ar fi? Întreb întinzând coarda și îl văd imediat încordându-se.
- Lucruri deloc bune, Jessica. Nu fi surprinsă, ai văzut foarte bine cu ce ne ocupăm aici. Vânez, pedepsesc, ucid dacă nu primesc ce vreau. Nu dormi în pat cu vreun sfânt, din contră, iubito! Obișnuiește-te cu ideea sau fugi cât mai poți! Spune nervos, ridicând tonul și își aprinde o țigară. Am nevoie de câteva minute singur, îmi spune apoi, îndepărtându-se.
Într-un sfert de oră, cât am stat cu fetele, venise autobuzul care avea să ne ducă spre aeroport. Nu văzusem unde dispăruse Damon și îmi era teamă că îl supărasem prea rău cu neîncrederea mea prostească.
Am urcat și m-am așezat cât mai în spate posibil. Eu stăteam singură, Blair cu o fată pe care o mai văzusem prin preajmă, Dara cu Chris și Zayn cu Kevin.
- E liber locul ? Întreabă Adam zâmbindu-mi și mă gândeam agitată ce să spun, nu știam dacă demonul meu mai vrea să stea lângă mine sau dacă măcar mai vine. Excursia asta deja devenise cea mai proastă.
- E ocupat, cară-te! Îi aud vocea și deși situația era tensionată, mă bucuram că venise lângă mine.
Îi zâmbesc scurt lui Adam, iar el îmi zâmbește timid la rândul său, apoi pleacă înapoi.
Damon se așează imediat pe locul liber de lângă mine.
- Deja voiai să mă înlocuiești? Întreabă morocănos, iar eu aproape crezusem, însă îl trădase un zâmbet. Glumea, slava domnului!
- Iartă-mă! Spunem amândoi deodată și chicotim. Inima mea se mai liniștise.
- Nu am vrut să îți răspund așa, sparge el gheața.
- Nu trebuia să te interoghez ca o soție geloasă, mărturisesc dându-mi o șuviță de păr după ureche.
Îmi face semn spre brațele lui, iar eu mă conformez imediat. Nu voiam să ne certăm. Voiam să profităm de excursie și de faptul că nu are nici o afacere acolo de rezolvat.
- Damon, știu foarte bine cu ce te ocupi.. nu mă mai sperie asta. Îmi e teamă doar să nu te pierd, spun și mă lipesc și mai tare de el.
- Sunt doar al tău, iubito. Nu mă poate fura nimeni. Dacă aș fi vrut pe altcineva, ai fi fost prima care ar fi aflat. Îți cer doar să ai încredere. Bine?
- Mhm, mormăi scurt căutând orice fărâmă de afecțiune care m-ar fi făcut să știu că am trecut peste cearta asta stupidă.
Înainte să putem discuta altceva, vocea unuia dintre profesorii supraveghetori se auzi:
- Acum că ați urcat toți, vreau să vă reamintesc unele mici aspecte ale acestei tabere. Nu vă îndepărtați de grup, răspundeți fiecare pentru ce faceți! În avion va puteți așeza oricum vreți, suntem numai noi, așa că atât timp cât sunteți cuminți, nu deranjează pe nimeni. Nu mă faceți să vă aduc în față lângă mine, ne amenință el și toți râdem. Ne făcea instructajul pentru a zecea oară și se comporta de parcă am fi copii de grădiniță. Ei bine, unii păreau a fi.
- Imediat ce ajungem, vă voi grupa în grupe de câte doi sau câte patru. Puteți alege voi cu cine stați, exista o singura regula: fetele cu fetele și băieții cu băieții!
Imediat ce ultimele cuvinte sunt rostite, se aud o serie de huiduieli, apoi la câteva secunde chiar și un corn cu ciocolata aterizează în nasul domnului Richardson.
- Matur, domnișoară! Îi replica fetei care aruncase, apoi îi arunca înapoi cornul, cu o țintă ceva mai proastă.
- Vă avertizez..Voi controla camerele în fiecare seară și oricine încalcă regulile va suporta consecințele!
- Se pare că ți-a stricat planurile, îi șoptesc lui Damon și zâmbesc pe sub mustăți. Nu voiam să doarmă departe de mine, dar îmi plăcea să îl tachinez.
- Glumești, nu? Deja am aranjat. Noi în camera băieților, iar Chris și Dara în camera fetelor.
- Doar nu ai de gând să încalci regulile!
- Regulile sunt făcute ca să fie încălcate, iubito!
CITEȘTI
Devilicious.
Teen Fiction" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur p...
