Șantaj și compromisuri

Capitolul 6

Îmi urăsc viața! Îl urăsc pe el! Și, sunt destul de sigură că încep să dezvolt o fobie și pentru locul ăsta. Nici măcar nu știu de ce m-am mai întors. Nu mă văd închisă într-un birou pentru următorii treizeci de ani. Am acceptat să mă înscriu la universitate la îndemnul tatei. Mai concret, am acceptat să mă înscriu la o facultate de fițe doar pentru a-mi face părinții fericiți. Dar acum, nimic din toate astea nu mai contează. Nu atunci când taxele sunt colosale și cel care se ocupa de asta nu mai e.

Gâfâind și înjurând de mama focului, urc scările universității una câte una, fără să-mi pese că unul dintre profesori ar putea da cu ochii de mine și m-ar trage la răspundere. După vizita neplăcută pe care am fost nevoită să i-o fac, Cade m-a abandonat în mijlocul drumului, deși, destinația noastră era aceeași.

Asta îmi confirmă că e un nemernic și mai mare decât mi-am imaginat, cu toate că, ai zice că decizia lui a fost una înțeleaptă. Toți știu despre "mica" noastră dispută. Să fim văzuți împreună, ar ridica imediat semne de întrebare. Mai grav. Să fiu văzută coborând din mașina lui, ne-ar tranforma automat în ținta cârcotașilor. În special, ar face-o pe Barbara să se îndoiască de mine și pe el, de așa-zisele bune intenții.

Nu doar că am încheiat un pact cu diavolul. Fără să stau pe gânduri, mi-am vândut sora de suflet.

Singura mea prietenă.

Viața în Philadelphia, nu e deloc așa cum am sperat. Abia îmi permit să învăț aici, de aceea, nici nu se mai pune problema șederii în campus. Noroc cu Barbara. Având un apartament numai al ei, nu avea un motiv pentru care să împartă o cameră de cămin. Deși, faptul că stăm sub același acoperiș, nu e cu mult diferit.

Nici bine nu intru în clădire și dau nas în nas cu o Barbara nu prea binedispusă. Deși este cu un cap mai scundă decât mine, nu e mai puțin fioroasă. Mă măsoră cu un ochi critic, de parcă aș fi comis crima zilei.

Și am făcut-o. Oarecum.

— Peach? Pe unde ai umblat? Când m-am ridicat din pat și am văzut că nu ești, nu mi-a venit să cred. Tu nu te trezești niciodată la timp. De fapt, eu sunt cea care trage de tine în fiecare dimineață.

Șocant, dar adevărat.

— Și nu încerca să mă minți. Ai probleme la club? Mijește ochii suspiciosă, fără să mă slăbească un moment.

Dacă nu i-aș fi datoare vândută, nu aș încerca să mă explic în fața ei. Dar, după toate câte am făcut și câte a făcut ea pentru mine, merită măcar atât.

— Vrei să cobori tonul? O trag mai întâi de atenție. Ultimul lucru pe care mi-l doresc, este ca toți cei de aici să afle cu ce mă ocup în timpul liber. Nu vreau să fiu bătaia lor de joc. Nu am prea putut să dorm azi-noapte, așa că imediat ce s-a luminat de ziuă, am plecat să-mi iau o cafea.

— Sigur? Își arcuiește sceptic o sprânceană.

— Sigur. Mai bine, spune-mi, de ce nu m-ai trezit, deși rămăsese să ieșim amândouă cu Vladimir? Vreau eu să știu.

La urma urmei, ăsta e unul din motivele pentru care nu am pus geană pe geană toată noaptea.

— Ah, asta, gesticulează cu o mână. Nu vreau să mai aud de trădătorul ăla. Egoistul, a crezut că este o idee bună să-și invite și restul prietenilor, fără să mă întrebe mai întâi. Plus, nu vrei să știi unde avea de gând să ne ducă. Nici moartă nu calc într-un loc ca ăla, imită un tremur, comfirmându-mi ceva ce știam deja. Și, Peach, nu te-am trezit pentru că nu am putut.

— Ce vrei să spui cu asta? Întreb buimacă.

— Chiar nu ai auzit, așa-i? chicotește amuzată. Am tras de tine mai bine de zece minute, la propriu. Singura idee care mi-a mai rămas, a fost să-ți pun gheață în așternuturi.