Șantaj și compromisuri

Capitolul 22

Dintre toate ciudățeniile din ultima vreme, nici prin cap nu mi-a trecut că aveam să-i fiu recunoscătoare lui Cade cândva. În special, nu m-am gândit că el va fi și persoana care avea să mă învețe să schiez. Acum, mă comport și mă simt ca o fetiță de-o șchioapă care a învățat să meargă pe bicicletă pentru prima oară.

― Cine știe să se dea cu schiurile? Eu știu! Eu știu!

― Vă rog, să o oprească cineva. Toată ziua a făcut așa. Încă puțin și o să mă dau singur cu capul de pereți.

Remarca plină de venin vine tocmai din partea celui menționat mai sus, fapt pentru care mă văd nevoită să-mi mut atenția pe el și să fac ceea ce știu eu mai bine. Îi scot limba și îi arăt degetul mijlociu.

― Matur, Morgan. Foarte matur, bate ironic din palme, rostogolindu-și ochii. Mă întreb dacă oamenii au fost cei care te-au crescut ori primatele.

Pufnesc, deloc impresionată. Și-o merita oricum. Încă nu l-am iertat pentru toate cele spuse astăzi și, în special, nu am uitat faptul că m-a turtit ca pe o plăcintă. Noroc că nu mi-am rupt nici o coastă.

― Fă ceva! se răstește Vladimir la prietena mea.

― Poftim? De ce eu? îi răspunde ofticată aceasta, savurându-și ciocolata caldă.

― Pentru că sunt iubitul și prietena ta, intervine și Nathan. Dacă nu îi oprești tu, îi leg cu ce îmi vine la mână și îi închid într-o ladă frigorifică.

Avertismentul lui mă lasă rece, așa cum se pare că nici lui Cade nu-i pasă.

După o zi întreagă pe pârtie, Russel și domnul Morrison ne-au ordonat să ne prezentăm la cină, restaurantul în care ne aflăm fiind la fel de pompos precum și restul locurilor din stațiune.

― Cine a comandat pește? Sunt alergică la el, se schimonosește și fosta iubită a lui Nathan, suficient de tare încât să se facă auzită pe o rază de cel puțin doi kilometri.

― Dacă îl trezește pe Yeti, tu ești primul sacrificat, glumește Vladimir pe seama blondului.

Cât cei doi se tachinează, nu pot să nu trag cu urechea la discuția dintre Barbara și Cade care, de altfel, stau fix în fața mea.

― Sunt dacă ești și tu.

Cuvintele sunt rostite de Barbara, iar creierul meu nu face altceva decât să țese scenarii care mai de care mai sumbre. Îmi amintesc ce am sfătuit-o seara trecută și toată treaba cu "oricând ești pregătită". Nu apuc să trag de două ori din pai și mă înec cu ciocolata caldă, Vladimir fiind prima persoană care îmi sare în ajutor și mă bate pe spate puțin cam prea repede.

― Oprește-te, nebunule! Nu vezi că mai rău îi faci? îmi sare șatena în apărare, îndepărtându-l de mine cu viteza luminii.

În vreme ce eu mai am puțin și îmi scuip organele, Cade deține o expresie îngrijorată, ba chiar, îmi oferă și un pahar cu apă. Printre toate acestea, nu uită să-i atragă atenția și lui Nathan, vizavi de toate glumele nesărate pe care bufonul le face despre mine.

― Să chem ambulanța sau pe Russel?

Jur, după ce îmi revin, dacă îmi mai revin, îl omor cu propriile mâini. În viața mea nu am trecut printr-un moment atât de stânjenitor. Este pentru prima oară când beau ceva și conținutul îmi iese pe nas. Și eu care credeam că toate acele filmulețe de pe internet sunt trucate.

După încă cinci minute în care risc să mor și câțiva colegi se adună în jurul meu, reușesc să respir cum trebuie și ies din restaurant cu Barbara la braț.